Conform unei teorii raspandite in ultimii ani, anul 2012 este indicat de calendarul stravechii civilizatii Maya, drept anul cand vine sfarsitul lumii. Dar cei care au raspandit aceasta teorie completeaza: este sfarsitul lumii asa cum o stim noi, nu sfarsitul definitiv al civilizatiei pamantene.
Analizand ceea ce se intampla acum in Piata Universitatii din Bucuresti si in tara ne putem gandi ca este posibil ca actuala civilizatie sa se apropie de sfarsit si o alta, cu fata umana, sa ii ia locul. Haideti sa facem o scurta caracterizare a actualei civilizatii: de cateva mii de ani populatia este condusa de o minoritate autointitulata „elita”, care si-a impus vointa asupra majoritatii. Fie ca s-a numit sclavagism, feudalism, comunism sau capitalism, sistemele create de aceasta elita au avut drept scop impunerea si apararea prin legi si forta a propriilor privilegii si interese. Este adevarat ca de-a lungul timpului metodele de impunere au fost din ce in ce mai rafinate, dar scopul lor final a ramas acelasi.
Maximul de rafinament a fost atins in perioada capitalista , care este denumita si democratica, unde majoritatii i se creaza iluzia ca poate alege prin vot direct pe cei ce o conduc si ca acestia, pentru a castiga votul popular, vor face orice sa multumeasca pe cei ce i-au ales. Realitatea pe care acum o cunoastem foarte bine, este ca pe listele de vot apar persoane care sunt numite si finantate de cativa, iar daca un outsider doreste sa candideze, la presedintia Romaniei spre exemplu, sansele lui sunt zero, deoarece campania electorala se bazeaza pe sume mari de bani, pe care niciun om obisnuit nu si le poate permite. Astfel ca, daca acum intrebam pe cineva din Romania care au fost numele candidatilor la alegerile prezindentiale trecute, nu-si vor mai aminti decat trei, cele propuse de organizatorii acestui joc. Numele nechematilor nu a avut suficient ecou, fiind pierdute in istorie.
Mai mult, in ultimii trei ani s-a pus la punct o metoda care poate modifica chiar rezultatul votului, respectiv al vointei populare. Astfel, desi populatia a votat preponderent reprezentantii a 4 partide (PDL, PSD, PNL si UDMR), cei care conduc jocul au creat artificial un partid parlamentar ce nu a fost votat de nimeni (UNPR), ca sa incline balanta in sensul dorit de ei. Acest fapt, coroborat cu mita electorala si cu frauda face ca votul populatiei sa nu prea mai conteze si ma facuse sa cred in instaurarea unei ere post-democratice intr-un articol precedent.
In acest context, nu mai este de mirare ca „alesilor” prea putin le pasa de interesele oamenilor de rand pe care ajung sa-i trateze ca pe un fel de sclavi, ce sunt datori sa munceasca din greu pentru propria lor bunastare. Astfel, au fost instaurate taxe, impozite, accize, taxe la taxe, a caror cuantum este greu de presupus; nimeni in Romania de astazi nu poate spune cat la suta din munca sa revine statului, deoarece cei ce fac legile nu au avut curajul sa spuna : cetateni, pentru a functiona, statul are nevoie de x % din munca voastra, respectiv afacerea voastra. Au mascat acest fapt prin inventarea a fel de fel de termeni (TVA, accize la carburant, taxa de cogenerare, impozit pe profit, impozit pe dividende, pe locuinte, taxa auto etc) astfel incat sa creeze confuzie si ca oamenii obisnuiti sa nu-si poata da seama cat de adanc este bagata mana in buzunarul lor. Desi platesc din ce in ce mai mult pentru intretinerea unui aparat de stat ce se umfla cu fiecare an, serviciile pe care le ofera acesta sunt din ce in ce mai proaste (invatamant, sanatate, asistenta sociala, cultura, cercetare etc.)
Aceasta situatie, pana de curand parea fara iesire, persoanele cu care discutam imi spuneau ca nu vad nicio solutie. Blazarea parea profunda si permanenta. Am venit de curand din Italia; si acolo este aceeasi situatie, oamenii sunt frustrati si nu mai spera nimic bun din partea guvernantilor, dar fac eforturi sa-si ia soarta in propriile maini. Despre asta insa voi vorbi intr-un alt articol.
Iata insa ca, romanii au reusit ceva ce nu as fi crezut ca este posibil. Sa zica „Ajunge cat ne-ati furat, nu va mai suportam, jos cu voi”. Dupa stiinta mea este prima miscare din Romania ultimilor 50 de ani cu adevarat populara, ce nu a fost orchestrata de nimeni, ci a aparut ca o reactie de respingere a acestei caracatite ce pare ca nu se mai satura sa suga seva oamenilor obisnuiti.
Motto-ul acestei miscari populare „Va rugam sa ne scuzati, nu producem cat furati” este un superb exemplu de umor tipic romanesc, care ne-a caracterizat dintotdeauna si care cred ca este cea mai puternica arma a locuitorilor acestei tari. Romanii dovedesc in aceste zile intregii lumi ca se poate spune „AJUNGE, PANA AICI” exploatatorilor. Spre deosebire de celelalte miscari de strada si de grevele generale pe care le intalnim in mod obisnuit, ce au un caracter revendicativ limitat, aceasta miscare este mult mai profunda. Loveste insasi in esenta sistemului viciat care guverneaza lumea in prezent. Nu sunt revendicari salariale, cum dorea sa sugereze Emil Boc, ci sunt strigate de furie ale unor oameni care nu cersesc nimic de la nimeni, ci vor sa nu mai fie furati si mintiti.
O dovada a profunzimii acestei miscari o constituie insasi reactia guvernantilor; se spune ca atunci cand conquistadorii spanioli au aparut cu corabiile lor uriase in apropierea coastelor noului continent, bastinasii nici macar nu le-au vazut, deoarece erau ceva ce mintea lor nu putea sa conceapa. Cred ca aceasta este explicatia si pentru (non)reactia guvernantilor. Este o miscare atat de profunda, incat mintea lor nu o poate cuprinde si, ca atare, se afla in imposibilitatea de a concepe un mesaj articulat, cu care sa iasa in public.
Din acest moment nici nu mai conteaza cat timp vor mai dura demonstratiile si care va fi rezultatul lor imediat; mesajul a fost deja transmis intregii lumi si el nu va fi uitat prea curand.In ceea ce priveste puterea de la Bucuresti, daca pana acum isi inchipuiau ca pot ramane la guvernare printr-o fraudare masiva a viitoarelor alegeri (fapt considerat cert de toti cunoscutii mei), acest lucru pare acum extrem de improbabil. Nu cred ca vor fi alegeri anticipate (desi sper sa fie), dar nici nu cred ca PDL va mai trece pragul electoral la viitoarele alegeri; cel mai probabil se vor imprastia prin alte partide.
Pentru ceilalti politicieni (actuali si viitori) va fi un remember care sunt convins ca le va influenta pozitiv modul de gandire si actiune, pentru a nu fi pusi in situatia penibila in care se afla azi actualii politicieni.
Cum spuneam deci, la inceputul articolului, este posibil sa asistam la sfarsitul unei lumi si nasterea alteia.
