Acum cateva zile am avut parte de un exercitiu interesant, am fost moderator intr-o emisiune despre administratia locala, emisiune care nu-mi apartine, inlocuindu-l pe “titularul pe post” plecat cu treburi prin tara. Mi-am facut constiincioasa temele si am studiat proiectele de hotarari pe care consilierii locali le aveau de votat, mi-am facut conexiunile cu alte hotarari de consiliu, apeland la agendele stranse si nearuncate de foarte multi ani, ca orice jurnalist care bate sedintele de consiliu de mai mult timp decat majoritatea alesilor locali (daca ma gandesc bine am vreo 4 mandate la activ) si m-am asezat la dezbatere.
Nu voi povesti ce-am facut in emisiune, ci ecourile ei. Unul dintre consilieri, ales de campulungeni, nu uns de vreo divinitate (asa cum a juns sa creada de cand tot face danii cu bani din bugetul local pe la biserici), s-a intrebat, la o barfa cu prietenii: ,,Cine mai e si Ema Popa asta sa ma intrebe pe mine?”
Daca nu a avut curajul sa-mi spuna in fata impresiile, eu am “tupeul” sa-i raspund public:
1)Sunt jurnalist si asta fac toti cei din breasla mea, ca doar asta ne e meseria.
2)Sunt locuitor al Campulungului si vreau sa aflu ce se intampla in orasul meu.
3)Consilierii locali sunt alesi pe baza unei liste care nu se intocmeste, de cele mai multe ori, pe criterii de performante intelectuale, ci pe baza multor altor criterii financiar-subiective, asa ca am dreptul sa fiu sceptica atunci cand cineva in care nu am incredere 100% hotaraste ceva in numele meu.
4)Libertatea de exprimare este un drept garantat de Constitutia Romaniei.
5)Nu fac parte din niciun partid politic si, drept urmare, nu vizez scaunul niciunui consilier.
6)Sunt om, deci gandesc! Si nimeni nu se poate considera mai om ca mine doar pentru ca pretinde ca are un cont bancar mai consistent!
Daca lectura este grea pentru unii dintre alesi, le recomand desenul animat “Ferma animalelor” ca sa inteleaga ca nu poti fi mai om decat altul, doar mai porc decat altul.
