Că Mioveniul a luat-o demult înaintea Piteştiului şi la capitolul ,,cultură” este o evidenţă. Una care ni s-a confirmat încă o dată cu prilejul Festivalului de folk Trivale Fest, organizat de Centrul Cultural Piteşti. Un festival aflat la a doua ediţie datorită eforturilor profesorului de chitară Tiberiu Hărăguş, care şi-a dorit ca şi iubitorii de folk din Piteşti să aibă un festival la ei acasă.
Dacă anul trecut lucrurile au decurs rezonabil din punct de vedere organizatoric, anul acesta festivalul a fost la un pas de desfiinţare. Că de ce? Ei bine, ăsta e chiar un mister! Prostie… Răutate… Ambele… În primul rând s-au tăiat premiile în bani, pe principiul… un trofeu din plastic şi o hârtie cu premiul obţinut le ajunge, dă-i încolo de pierde-vară!
În al doilea rând, recitalul cu Vasile Şeicaru a dispărut subit de pe afiş, finanţatorii considerând că pentru Piteşti e suficient un Ducu Bertzi. Faţă de anul trecut, n-au mai scos bani din buzunar nici măcar pentru un decor de Doamne-ajută sau pentru o târnă de flori.
Mă gândesc amuzată la pretenţiile Piteştiului de a fi capitală într-o viitoare regiune şi de cât de ofuscaţi erau politicienii noştri că Ploieştiul le ia totul din ogradă. Vreţi să ştiţi cum tratează Ploieştiul lucrurile atunci când este vorba chiar şi de un… insignifiant festival de folk? Ei bine, de ani de zile oamenii de acolo organizează Festivalul Castanilor, iar administraţia locală şi judeţeană consideră că un astfel de eveniment este unul de prestigiu şi care trebuie sprijinit, dacă vrei să ai cât de cât pretenţia că ai fi un oraş care are cultură. Evenimentul se desfăşoară pe parcursul a două zile, nu doar una. Concurenţii, selectaţi cu rigurizitate din întreaga ţară, sunt cazaţi la hotel de trei sau patru stele, acolo unde servesc şi masa, sunt plimbaţi pe la diferite obiective de interes turistic şi au parte de numeroase surprize. De asemenea, premiile sunt extrem de ofertante iar recitalurile artiştilor consacraţi sunt de la zece în sus.
La Piteşti, însă, finanţatorii festivalului nu au scos bani nici măcar pentru o apă plată, atâta consideraţie şi respect au pentru acest gen de act cultural şi cei care îl practică. Deh, folk-ul nu este lăutărie! Şi când te gândeşti că public a fost de a umplut până şi lojele Filarmonicii Piteşti, deci dorinţa existenţei unui astfel de festival există!
Că veni vorba de Filarmonica Piteşti, aceeaşi abordare de amatori a avut-o administraţia locală şi în privinţa acesteia. Noul sediu nu este binevenit decât prin prisma spaţiilor destinate birourilor, căci sala de concerte este una destinată, mai degrabă, unui cvartet, în niciun caz unei orchestre. Efectiv, la concerte, instrumentiştii riscă să îşi scoată ochii cu arcuşul, iar dirijorul, dacă se lasă cumva purtat de muzică, riscă să cadă de pe scenă. De ce se întâmplă toate acestea? Pentru că destinele culturii din Piteşti sunt trasate de nişte funcţionăraşi meschini, rău-voitori, plini de frustrări şi lipsiţi de orice fel de viziune. De aceea Piteştiul va sta în continuare pe loc, din cauza acestor cârpaci care ne… conduce. Ei sunt paralizați cu frica de a finanța cultura și incapabili să înțeleagă cum evenimentele culturale de anvergură pot aduce prestigiu urbei, dar și bani, prin atragerea publicului național și chiar internațional, așa cum se întâmplă în Sibiu, Cluj, București, etc.
P.S. Anul acesta şi-a dat obştescul sfârşit şi Festivalul Internaţional de Film pentru Tineri ,,3Fest”, care reuşea să anime tinerii piteşteni şi să creeze o atmosferă deosebită şi rară în acest oraş. Era un festival care aduna concurenţi şi trupe de muzică din afara ţării. Aveam, dintr-un foc, film, fotografie, muzică, street art, grafitti, dansuri de stradă şi jurizări cu personalităţi de prim rang din lumea filmului şi teatrului românesc. La a X-a ediție, a murit în glorie, pentru că bugetarii noştri "atâta… poate, atâta… pricepe". 3fest s-a ținut în acest an cu BUGET ZERO. Doar entuziasmul tinerilor, care își doreau ceva mai deosebit pentru ei și pentru orașul lor, nu a fost de ajuns, Ania Cazan anunțând că nu vor mai exista alte ediții. Primăria Pitești s-a limitat la " a da voie"…
Într-un oraş în care nu se întâmplă mai nimic, în afară de o filarmonică pentru care directorul Jean Dumitraşcu şi-a mâncat 100 de ani din viaţă şi un teatru care se zbate în sărăcie și nu reuşeşte să se resusciteze decât pe bază de Fuego, ne trimitem copiii fie la doamna Pendiuc, la olărit şi muzică populară, fie prin cârciumi cu carne la garniţă, cluburi cu manelişti sau… la lăutari.
