„Votul uninominal va aduce, o data cu sine, reformarea clasei politice”; „Votul uninominal reprezinta un mare pas inainte spre directia catre care trebuie sa mergem cu totii”; „Numai prin votul uninominal romanii vor putea sa-si traga la raspundere alesii”; „Votul uninominal va cerne adevaratele valori”; „Votul uninominal va da mai multa legitimitate Parlamentului”; „PSD sustine votul uninominal!”; „PNL sustine si mai mult votul uninominal!”; „PDL sustine cel mai mult votul uninominal!”
Doi ani la rand, politicienii au tocat creierul electoratului cu astfel de fraze. Doi ani, fara incetare, ni s-au insirat binefacerile unui asemenea tip de vot. Doi ani de promisiuni de primenire si miraculoasa schimbare la fata a clasei politice. Insusi presedintele s-a pogorat in multime, pentru a face referendum pe aceasta tema.
Cu cateva luni inainte ca romanii sa-si vada… visul implinit, politicienii au inceput sa strambe din nas: „Partidele nu vor mai avea niciun control asupra propriilor membri”; „In Parlament vor ajunge toti manelistii si baronii locali”; „Votul uninominal este o ineptie”; „Nu are cum sa se reformeze clasa politica din moment ce vor candida aceiasi oameni sau protejatii lor”; „Ce-ar putea face pentru colegiul pe care il reprezinta un parlamentar ales prin vot uninominal, daca nu face parte nici din partidul de la guvernare si nici presedintele de Consiliu Judetean nu are aceeasi culoare politica?”; „Colegiile au fost decupate in functie de interese politice”; „Modalitatea de atribuire a colegiilor este aberanta” s.a.m.d..
Dincolo de frica ce i-a cuprins pe oamenii politici in fata acestui examen de popularitate dat in fata electoratului, votul uninominal, asa cum a fost el formulat, este de o prostie si absurditate demna de schitele lui Caragiale. Prin articolele scrise pana acum, v-am oferit de nenumarate ori argumente in acest sens. Numai ca noua, subit, a inceput sa ne placa ideea. Ideea de vot uninominal. Chiar foarte mult! Si cred ca si tie, alegatorule, a inceput sa iti placa. Macar in virtutea celor doi ani in care i-am vazut pe alesii nostri, imbrancindu-se pe micile ecrane si pe la conferintele de presa, dandu-si coate si batandu-se cu pumnul in piept, care mai de care dornic sa-si aroge intaietatea aceastei marete idei.
Ca atare, daca le-a placut sa cante, acum sa joace, daca pot, ca joaca dupa propria partitura! Sa ne mai distram si noi putin, ca si ei s-au distrat pana acum!