Nu de mult mi-a trecut prin fata ochilor un titlu de film. Pana sa urmaresc cateva secvente, am zis ca e vorba de un razboi in mijlocul caruia se intalnesc soldati de diferite nationalitati, iar de undeva, de sus, niste maestri ai jocului ii privesc cu amuzament si ii dirijeaza cu precizie astfel incat rezultatul sa fie cel care trebuie. Daca termenii pe care i-am folosit ar fi niste metafore, atunci lucrurile stau exact cum sunt rezumate.
Sa luam asadar o familie. Pana sa ajunga un intreg, ea este formata din parti. Sunt mai mult de doua, avand in vedere ca fiecare parinte din cuplul final a creat inainte de reintalnire cate cinci-sase micuti cu un tert. Scandaluri, orgolii frante, declaratii de razbunare, inclusiv regizarea unei situatii extrem de critice, care sa releve ca cei mici nu se inteleg, ba mai mult, ca cearta si dezbinarea lor genereaza conflict si intre cei mari, toate acestea au fost fazele premergatoare despartirii sotilor, dar, in cele din urma, a acceptarii reciproce si a perpetuarii jocului intr-o alta maniera.
Finalurile fericite nu se regasesc numai in filme. Reintregirea familiei este similara unui Parlament, in care, sa zicem, ca actorii principali sunt seful statului si sefii de partide, iar actorii secundari – cei 469 de senatori si deputati, cat numara azi Legislativul Romaniei. Ca si o mare familie, acest parlament este format din persoane nu tocmai agreabile, dar cu care incepi sa te acomodezi dupa o anumita perioada. Daca lucrurile nu merg si nu merg, nicio tragedie. Copilul cu pricina isi ia jucariile si pleaca la un alt partid, care il primeste cu bratele deschise. Sunt ocazii in care inadaptatul sau tradatorul, cum vreti sa il numiti, da ochi in ochi cu cel care l-a ajutat sa faca primii pasi. Insa nici unuia nu-i mai pasa. In definitiv, tot la aceeasi masa s-au asezat. Tot aceleasi bucate impart.
Se zice ca votul uninominal va selecta graul de neghina. Ca in Parlament vom avea numai oameni competenti, alesi pe spranceana, ca nu vom mai da peste smiorcaiti la tot pasul. Se zice ca din decembrie, in Parlament vor intra acei oameni care vor binele tarii, care ii vor convinge pe cetateni ca au proiecte si sunt fezabile, care vor sustine campanii pe bani grei, care vor trece pragul electoral in functie de inflenta pe care o au zona in care candideaza. Se zice ca se va produce o schimbare mult asteptata. Ca introducerea V.U. reprezinta cu adevarat dorinta de reforma a clasei politice din Romania. Se zice ca…dar acestea sunt numai povesti.
Povesti cu final previzibil. Evident, este vorba tot despre un happy-end, pentru ca toata lumea trebuie sa iasa impacata. Deocamdata, politicienii si partidele se afla la jumatatea actiunii. Pana se vor pune de acord, se vor mai succede episoade pline de haz, foarte siropoase, in care vom vedea parasiri, usi trantite, dezvaluiri socante, picioare rupte, capete sparte, orgolii ranite, amenintari, crize de isterie, etc. Scene pe care, spre dezamagirea mea, le platesc zilnic din buzunar!
