1,3K
Presedintele, dezabuzat, sta la fereastra palatului in amurg de toamna violet, ba portocaliu, cacaniu de-a dreptul. In gradina, rondurile de flori sunt enervant de geometrice, iar gazonul e ras ca barba lui Radu Berceanu, cu numarul unu. Ce-o mai face banditul? se intreaba presedintele mai tragand o inghititura de whisky in care cuburile de gheata, puah!, s-au cam topit. Priveste pe fereastra si vede zidul cenusiu care strajuieste gradina larga a palatului.
Melancolia il moleseste. A facut tot ce era de facut si astazi: i-a incaierat pe politicieni, nu doar pe adversari, dar si pe aliati. Le-a barfit pe amazoanele din politica, le-a barfit pe unele cu altele, le-a facut geloase pe unele, le-a invrajbit pe unele impotriva altora, i-a transmis fraze eliptice, usor amenintatoare premierului, a chemat pe procuroarea generala si i-a spus ce telefoane ar vrea sa asculte si el, a ascultat de la gemetele partidelor politice de sex pana la afacerile de milioane de euro, dar nimic. Melancolia e o boala care-l macina lent, molesitor.
Dincolo de zidul cenusiu sunt ei, viermii, creaturile ingrate, care vor salarii decente, mizerabilii, fara sa aprecieze ca el, Supremul, a tinut tara pe linia de plutire, de-l apreciaza Barroso si doamna de fier Angela Merkel. Au votat nenorocitii impotriva lui, cu Traian Basescu se pun ei, nevolnicii?!, isi zice incercand sa se inversuneze, dar nimic! Melancolia blegoasa il copleseste.
L-a pus dracu’ sa deschida a mia oara Levantul lui Cartarescu. Levant ii trebuie lui pe asemenea vremuri? Levantul… Cum era aia? Un print din Levant indragind vanatoarea… Hm! El nu mai indrageste nimic. Si Cartarescu asta! A bagat in fundul lui mult peste un milion de euro sa-l traduca, drepturi de autor, calatorii la ICR New York, aia, aia… Si Nobel ioc! Poate maine, cine stie… Cu asta i-ar rupe gura lui Marga.
Pe zidul cenusiu din jurul palatului canta ciuvica. Ptiu! Piei, drace! Pentru a n-o mai auzi, isi pune CD-ul cu "Treceti batalioane romane Carpatii!" Hm! Unde sa treaca? La Kelemen care nu mai are rabdare, ca acum trebuie amendata constitutia, ca acum trebuie declarata autonomia celor Trei Scaune… Asta parca n-ar fi politician, imi cere respectarea promisiunilor, parca el nu face promisiuni care nu pot fi respectate… Bautura roscata din pahar s-a incalzit si sa ceara alta proaspata cu gheata i-e sila. Amurgul e cacaniu, whiskyul e de un roscat murdar, blondele de odinioara s-au basoldit. Nimic nu mai e ca altadata. Mai soarbe totusi din pahar si viseaza melancolic, cu ochii deschisi, la scula magnifica pe numele ei Biruinta.
