Propunerea liderului national al PSD, Mircea Geoana, de ridicare a imunitatii tuturor demnitarilor care se bucura de acest drept, inclusiv Presedintele Romaniei, nu a facut altceva decat sa starneasca zambete amare pe chipurile romanilor satui de gargara desantata a celor care se dau loviti de soarta tarii si a neamului. Nici copiii de gradinita de la Pauleasca sau „glumetii” de la Vedea nu cred o secunda macar ca un astfel de proiect va fi votat de Parlamentul Romaniei. Isi inchipuie cineva ca parlamentari precum Filip Georgescu, Ion Burnei, Alexandru Stanescu, George Copos, Constantin Tamaga ori Cristian Boureanu, ca sa dau doar cateva exemple, ar vota pentru adoptarea unui astfel de statut al demnitarilor de un anumit rang? Nu prea cred.
Ceea ce propune Mircea Geoana nu este decat un demers populist menit sa arate prostimii cu drept de vot cat de frumos, inalt, destept si devreme acasa e PSD. Nici macar el, Mircea Geoana, nu crede in sansele de reusita si realismul unei astfel de initiative. Daca social-democratii doreau cu adevarat sa ajute Justitia, atunci ar fi convins Parlamentul, si pentru asta nu aveau nevoie decat de prietenii lor liberali, sa voteze punctual suspendarea imunitatii pentru Miron Mitrea, Adrian Nastase si multi altii. In 2005 si inceputul lui 2006 partidul aceluiasi Geoana facea pe dracu’ in patru pentru ca Adrian Nastase sa ramana presedinte al Camerei Deputatilor si se opunea vehement ridicarii imunitatii parlamentare a acestuia. Sa intelegem ca acum Geoana il uraste atat de mult pe Nastase incat ar fi dispus sa-l vada pe acesta judecat la rece de Justitie? Poate ca da, dar s-ar creea un precedent periculos.
Totusi, daca ar fi adoptata, initiativa sefului PSD ar face un mare bine poporului roman pentru ca abolirea imunitatii ar duce la canibalizarea clasei politice parlamentare si automat la primenirea acesteia. Miutescu si Gabi Popa l-ar devora pe Boureanu, pesedistii s-ar devora intre ei, Dumitriu l-ar devora pe Minzina iar acesta din urma pe toti ceilalti la un loc dupa care ar muri de foame din lipsa de materie prima.
Tot acest circ al pesedistilor legat de problema imunitatii imi aminteste de un film romanesc realizat inainte de 1990. Pentru ca asa era politica vremii, productia respectiva trebuia sa ridiculizeze clasa politica antecomunista si ca atare era o scena in care, pe sub ferestrele Parlamentului aflat in sedinta de plen, niste tineri „patrioti” strigau in gura mare: „Rahat cu apa rece!”, purtand in acelasi timp tavi pe care se aflau intr-adevar desertul turcesc numit rahat si pahare cu apa rece.
