1,2K
Dupa ce, precum Iosefini, odinioara, la circ, le-au sustras romanilor portofelele si le-au tot gaurit cureaua de la pantaloni, dupa ce au bagat adanc mana in buzunare, scotocindu-i si de ultimul maruntis, dupa ce, cu aceeasi indemanare de prestidigitator si cu nerusinarea smenarului de dreapta, au palmat banii publici cu sacul, pe pedelisti ii incearca, astazi, sentimentul remuscarii.
Ajunsi la vreme de ananghie electorala si rupandu-li-se inima de pe sigla, se pregatesc, nici mai mult, nici mai putin, tineti-va bine, sa restituie furtisagurile! Nu cash pentru ca asta ar insemna sa destabilizeze sistemul bancar elvetian si sa zburataceasca pasarea-lira (sterlina!) din paradisurile fiscale, nu! Ca promotori geniali ai transformarii spitalelor in muzee, s-au gandit ca gestul trebuie facut cu masura, in doze homeopatice, cu sacosa si cu punga.
Tot e bine si-asa! Sunt pe lume unitati de masura si mai mici de atat ori de-a dreptul formale, cum ar fi, de exemplu, pipeta, lingurita, zicala(pofta-n cui!), degetul mijlociu de la mana dreapta, desigur, sictirul, holograma etc.
Din adancul sacosei pedeliste, oficial, electoratul va scoate urmatoarele obiecte de folosinta indelungata, adica pentru patru ani: una sapca usoara, din panza, pentru ca tot vine iarna, una bucata pix cu care electoratul sa ii nominalizeze pe raboj si sa-i puna la acatiste, una cutie chibrituri care sa le aminteasca alegatorilor ca au in Dealul Cotrocenilor un fost presedinte cu apucaturi si antecedente de piroman, una bucata sort de bucatarie spre neuitarea chiolhanurilor bucovinene intamplate pe aripi zburdalnice de Flutur!
Iata, vor spune unii, cum trece, cum sfarseste gloria lumii(lor)! Si totusi…din solida punere pe butuci a Postei Romane si a Oltchimului, din patinoarele cu bani alunecosi, de trei ori mai scumpe, din parcurile inutile dar 100% profitabile, rasarite la liziera padurilor, din stadioanele intr-o rana, din toboganele pentru copii de 16000 E bucata, din bancile-chilipir plantate cu doar 14 milioane lei vechi sezutul, te si miri cum de le-a mai ramas cativa banuti pentru flecustetele cu care vor bucura electoratul ciuruit, deja in delir.
La asa marinimie, nu poti decat sa exclami, extaziat, dus pe ganduri : uite ce suflete nobile, caritabile, uite, ce spirite grijulii si cu frica lui Dumnezeu-DNA-ul. am avut la seiful bugetului tarii si uite cum mai viseaza ei, neimpacati, zi si noapte, din nou, guvernarea in beneficiul comun al gastii lor! Ca sa folosesc o expresie de cartier, adecvata tupeului lor, dupa ce au vlaguit si au „ars” tara hoteste, o ARD astazi, lozincard si smechereste cu electoratul. Iar la atata lipsa de obraz, ar fi si nedrept, nu-i asa?, sa nu li se intoarca, inmiita, arsura!
Din partea noastra, doar o recomandare, o povata de bine avem a le face. Atunci cand vor merge pe coclaurii colegiilor lor, pe langa punga cu suveniruri, desigur, sa nu le lipseasca „Biblia hazlie” a lui Leo Taxil si multe tampoane pentru urechi. Nu de alta dar sa nu auda cumva , din portile caselor unde au batut asta-vara cu Codul Penal, urarile ARDente, de recunostinta, pravalite pe urmele lor. De la indemnul facut din inima „Sa saraciti…bine!”pana la blestemul suprem: „ARDe-v-ar votul, maica!”
