Zic să îl întreb şi pe amicul Florentin Sorescu, avocatu’, că ce parere are el de toată nebunia asta cu sexgate-ul de sub acoperişul Consiliului Judeţean Argeş. I-am cerut, pe Facebook, doar se poartă, o opinie personală sau profesională, tot se discută de potenţiale procese, vieţi intime şi libertăţi ale presei. Nu mi-a răspuns decât spre seară.
,,Când se amestecă sula cu prefectura, iese ditamai harababura!” mi-a scris domnul avocat. Zic, e clar, a învins poetul din el! Evident, prefectura nu e prefectură, e Consiliu Judeţean, dar vorbim de o licenţă poetică ce scuză totul, căci domnul avocat a surprins adevărul frust.
Şi a făcut şi o adăugire:
"Ştii care e culmea? Preşedintele ăsta, Tecău, are ceva candid în el, în ciuda vulgarităţii. Este de o naivitate rară. Aproape că mi-a devenit simpatic. Nu ca perverşii ăilalţi. Ăsta vrea să le-o tragă muierilor, nu proştilor…"
Ştiţi care e culmea? După toată nebunia asta, după toate ironiile pe care inevitabil şi le merită, îi aparţin pe persoană fizică (naivitatea are şi ea preţul ei), Florin Tecău ne-a devenit simpatic şi nouă. Ba chiar mai simpatic decât (nu) ne era înainte! Într-un fel ciudat empatizăm cu toată povestea asta de-a dreptul absurdă şi, credem, nemeritată în mare măsură.
Situaţia în sine este de o absurditate comparabilă cu Metamorfoza lui Kafka. În nuvela praghezului, un individ se trezeşte într-o bună dimineaţă gândac. Aşa, pur şi simplu, fără nicio avertizare, fără ca nimic să fi anunţat o aşa metamorfoză incredibilă. Acum, membrii familiei, nerecunoscându-l, îl alergau care mai de care să îl strivească de podea sau de perete, ca un gândac ce era.
Aşa şi cu Tecău. Cum era el preşedinte de Consiliu Judeţean, printre puţinii din specia ,,neanchetaţi de DNA”, s-a trezit într-o bună dimineaţă că nimic nu mai e la fel. Că înainte era ,,domnul preşedinte”, iar acum toţi îl aleargă să-l strivească, precum gândacul lui Kafka, să-i storcească mutra pe stema partidului, să-l alerge cu pliciul prin toată presa, să-l ia în carâmbul bocancilor. Şi toate acestea pentru un moment de slăbiciune (sălbăticiune).
Din acest punct de vedere înţeleg foarte bine furia colegilor săi din PSD. Probabil că mulţi ar fi preferat ca Tecău să fi fost prins luând şpagă, deturnând fonduri europene, făcând tranzacţii ilegale de caltaboşi, plagiind un doctorat, îmbrâncind o bătrânică pe scări, dar nu aşa… Nu în ipostaza asta absurdă, raportată la tipologia şefului CJ…
Din punct de vedere social, Florin Tecău era genul plictisitor de protocolar şi respectuos, cu manierele la purtător. Nu era nici pe departe genul de libidinos, ca mulţi alţii care fac parte, din nefericire, din viaţa publică locală şi în biroul cărora nu ai curaj să intri decât însoţit. Omul de pe publicitate a trebuit să anuleze două contracte după ce i s-au făcut avansuri de natură sexuală. Ştiţi câţi primari porci, dar… porci, nu aşa, sunt în PSD şi nu numai? Dar câţi directori de aceeaşi teapă? Şi câţi parlamentari? Şi câţi foşti demnitari? Mai mulţi decât v-aţi putea închipui. Şi nu porci în viaţa intimă (căci aici nu se poate vorbi de aşa ceva, ci de limitele pe care partenerii şi le permit unul altuia şi în care se simt confortabil), ci porci în viaţa socială!
Asta este şi ironia, că personaje de acest gen nu au atras niciodată atenţia presei, deşi erau şi sunt celebre pentru apucăturile lor. Fatalitatea, neşansa, comanda politică sau de altă natură, ghinionul chior sau altceva (doar călăul ştie) a făcut ca Tecău să pice ca o muscă în lapte, deşi era de departe candidatul care s-ar fi calificat pentru o astfel de… vânătoare.
Aflat în plină criză a bărbatului la a doua tinereţe şi proaspăt ales într-o funcţie care i-a dat aripi mai ceva ca Redbull, Tecău şi-a permis luxul să viseze la ceea ce visează majoritatea bărbaţilor aflaţi în situaţia sa: o muiere focoasă, frumoasă şi deşteaptă, care să fie disponibilă din când în când pentru… destresare, conversaţie relaxantă şi dezbrcată de tabu-uri şi partide de amor de care unii au nevoie pentru a-şi reconfirma virilitatea, înainte de a-i pune cruce definitiv. Asta nu însemna că Tecău nu îşi iubea familia. Avea acasă o doamnă, poate că şi amanta, dacă are, tot o doamnă era şi aia… La serviciu era înconjurat de doamne, vorbea cu domni şi mergea la tot felul de acţiuni… domneşti, mai mult sau mai puţin stupide, mai mult sau mai puţin interesante, riscurile funcţiei… Şi-ar fi băgat ceva în toate astea, măcar aşa, puţin şi rar, nu precum unii colegi de-ai săi, des şi în orice… Şi nu voia o femeie uşoară, cum spunea şi în stenograme, ci una care să-l… excite şi intelectual… Că doar era şi el un domn…
Şi uite, ca un făcut, a apărut… beleaua! Cu sau fără comandă, beleaua s-a insinuat în viaţa lui virtuală şi imaginară. Cu belele din ăstea nu mai avusese de-a face şi animalul care zace în orice bărbat l-a luat târâş, mai ales că, se pare, nu prea fusese scos la plimbare, pentru un necesar dresaj. De cum a dat de domnişoara apetisantă, care ar fi trebuit să fie locşorul lui de răsfăţ şi dragoste vinovată, a murit în secunda doi. N-a apucat să spună decât de câteva ori cuvintele ălea cu f… şi p… şi a murit, glorios, la… intrare. Nemiloasa domnişoară a sărit cu picioarele pe el, după care l-a expus pe toate zidurile, spre oprobiul public şi justă biciuire. El nu era orice muritor de rând. De bărbăţia sa atârna un întreg partid şi viitorul judeţului. Ar fi trebuit să meargă la curve, ca toţi pesediştii cumsecade şi responsabili.
Şi uite aşa, Tecău al nostru, a murit înainte să renască. Şi e păcat. Noi de aia empatizăm cu el, că, omeneşte, îl înţelegem 100%. Din acest punct de vedere, doamna sau domnişoara aia de la Ancheta, care o fi fost, îi e datoare cu o partidă de amor. Măcar atât…
Sperăm doar că Tecău nu va nega stenogramele tocmai acum, când ne-a devenit atât de simpatic…
