1,3K
Am fost socat inca din timpul derularii primei sesiuni a Bacalaureatului. Si nu din cauza unui tanar care spunea relaxat ca nu-l intereseaza examenul, fiindca deja stie ce are de facut in viata, ci pentru ca un absolvent de clasa a XII-a habar nu avea cand s-a petrecut Al Doilea Razboi Mondial. Avea Einstein o vorba – ca nu trebuie sa stii pe de rost o anumita valoare, o anumita constanta, daca o poti gasi imediat intr-un atlas sau o enciclopedie. Numai ca pe elevul cu nestiinta unui eveniment important chiar il cred cretin – in mod sigur el nu a avut vreo explicatie pentru asta. Iar el si multi altii au dovedit-o din plin.
Rezultatele Bacalaureatului in cele doua runde au dat masura prostiei, inculturii si a nesimtirii primei generatii de romani conceputi la alegerile din 1992 si nascuti atunci cand eram siguri ca am devenit capitalisti, adica in anul primelor disponibilizari cu ordonanta. Asadar, avem de-a face cu prima generatie de oameni noi, oameni total rupti de ceea ce a insemnat perioada comunista, aceea in care un elev avea, in medie, trei absente pe an, in unele cazuri poate chiar toate motivate. Acum ei dau dovada totalei detasari de niste timpuri in care au fost copii si adolescenti parintii lor si au ajuns la o medie de douazeci si patru de absente. Unele motivate, totusi, si de schimbarile aberante modificate aproape anual in sistemul de invatamant condus de incapabili dornici de experimente.
Si totusi, acesti copii handicapati vor creste si vor conduce Romania! Peste vreo doua-trei decenii, primarii, parlamentarii si ministri vor proveni din generatia Bacalaureatului 2011. Nu vreau sa imi inchipui ce va insemna acest lucru, asa ca nu mai comentez.
Nota: Caracterizarile de mai sus vizeaza exclusiv multimea de aproape 50% din total care nu a promovat Bacalaureatul. Restul procentelor in care sunt inclusi cei care au trecut examenul inseamna altceva. Iar din pacate ma indoiesc de faptul ca tinerii cu stiinta de carte in 2011 vor face politica si vor candida in 2036, de exemplu. Ei au treburi mult mai importante de facut. Din pacate, repet!
