Cum as putea sa le vorbesc, in aceste pardalnice vremuri in care traim, copiilor mei despre, parafrazandu-l pe Noica „sentimentul romanesc al fiintei”, despre valorile morale si jertfa unui popor care a reusit, si nu usor, sa supravietuiasca aici la aceasta rascruce a istoriei fara sa dispara ca neam si tara?!
Cum as putea sa le vorbesc copiilor mei despre toate acestea, cand tara se scufunda treptat in mocirla nepasarii, a jocurilor politice si a crizelor de tot felul, de la cea economica, la cea sociala, culturala, morala si politica? Cum ar mai putea dascalii sa le vorbesca copiilor nostri despre marile personalitati ale tarii care au luptat pentru independenta si integritatea acestui neam, care au facut Romania Mare si care au pastrat cu sfintenie ideea de libertate, uitandu-se la tot ce se intampla in jur?
Romania este o tara care si-a aruncat la gunoi, din cauza clasei politice actuale, si ultimul simtamant romanesc care mai dainuia prin mintile catorva oameni luminati ai momentului. Nu l-am simpatizat niciodata pe Brucan, iar parerile acelei fosile comuniste mi se pareau simple povesti la gura sobei. Insa, in aceste clipe, tare as fi fost bucuros daca doar o parte din previziunile lui s-ar fi indeplinit si in special cea cu cei douazeci de ani pana cand Romania va fi intrat pe fagasul normal.
Au trecut cei douazeci de ani de cand in Romania se vorbeste de democratie si libertate, insa totul in jurul nostru se prabuseste, se degradeaza, se ticaloseste. Ma uit la televizor, devorez presa scrisa, de mult nu am mai facut acest lucru, si de la sentimentul de scarba pe care-l aveam fata de clasa politica am trecut la o stare de teama. Teama de faptul ca maine copiii mei ma vor intreba in ce tara au trait si eu nu voi sti ce sa le spun. Teama de faptul ca o sa le vorbesc de marile personalitati ale noastre si o sa creada ca le spun basme; teama de faptul ca nu am cum sa-i feresc de aceasta catastrofa ce va sa se intample in Romania.
De mult nu mi-a mai fost asa teama, teama ca vom ajunge cersetorii Europei, teama ca Romania va fi o tara din lumea a treia, unde saracia ii va determina pe oameni sa recurga la cele mai odioase acte antisociale. Ma uit la ce se intampla in jur, in aceasta Romanie a zilelor noastre, si ca sa uit pentru cateva clipe de teama, le citesc seara copiilor mei povesti din Fratii Grimm.
