Salariul minim va crește la 1.900 lei de la începutul anului viitor, a anuţat onor Olguţa Vasilescu săptămâna trecută, declarând că va propune o hotărâre de Guvern în acest sens. Ştie cineva când şi-a făcut ultima oară controlul la cap femeia asta? A vorbit cumva cu reprezentanţii mediului de afaceri dacă pot să suporta o astfel de majorare? Nu de alta, dar majorările ăstea nu se fac din bugetul ei pentru pantofi, că atunci probabil că nu ar mai fi fost o problemă!
Hai să vă dau exemplu ce a însemnat, pentru o făbricuţă din Piteşti, ultima majorare a salariului minim! Pentru început, au făcut câteva zeci de concedieri, ca să poată plăti toţi angajaţii. Apoi, cei cu salariul minim mărit i-a ajuns din urmă pe cei cu salarii ceva mai mari, pentru care nu s-au mai găsit resurse de majorare a salariului. S-a ajuns, astfel, la aberaţia în care un muncitor necalificat a ajuns să câştige mai mult decât şeful de departament, pentru că avea ceva mai multă vechime. Exemplul acesta nu este nici pe departe unul singular, ci se multiplică, la infinit, în întreaga ţară.
Vă mai dau un exemplu! Naşi-mea este contabil-şef într-o societate dintr-asta care nu e nici cal, nici măgar, societate care a luat naştere pe vremea lui Boc, atunci când unele societăţi din subordinea primăriilor şi consiliilor judeţene au fost transformate în entităţi de sine stătătoare. Tot în subordinea statului sunt, doar că angajaţii, deşi muncesc pentru stat, nu sunt bugetari. Şi acolo frustrarea este maximă. Şi-mi povesteşte aşa: ,,Închipuie-ţi că, după ultima majorare a salariului minim, am avut nevoie de alte trei miliarde ca să acoperim tot fondul de salarii. Am făcut eforturi imense ca să reuşim acest lucru. Eu am ajuns să am salariul puţin mai mare decât cel al femeii de serviciu, economiştii mei, care au studii superioare, deja îl au mai mic, pentru că au vechime mai mică la locul de muncă. Şeful de la IT, care şi el are salariu minim, zilnic relaţionează cu angajaţi de la primării care habar nu au să deschidă un e-mail, în schimb au acum salarii de 40 de milioane şi, culmea, de când şi-au făcut aceste salarii nu au devenit mai motivaţi să înveţe, ci sunt şi mai sfidători. Eu, care îmi bat capul cu un volum infernal de situaţii financiare şi cu controale de tot felul, am ajuns să câştig, practic, de trei ori mai puţin decât un angajat de la o primărie oarecare din ţară, cu un volum de nici 1% din volumul meu de muncă.”
Şi asta nu-i totul! Frustrarea va fi şi mai mare după ce le va comunica angajaţilor că salariile lor se vor micşora ,,datorită” trecerii unor contribuţii din sarcina angajatorului, în sarcina lor. Pentru că efectiv nu sunt bani să le crească brutul corespunzător.
Aşa stau lucrurile acum, după ultima majorare a salariului minim pe economie, majorare care nu a fost la fel de spectaculoasă precum cea pe care Olguţa o doreşte de la începutul anului viitor! Ceea ce face ţăranca asta parvenită şi arogantă din Olt poate fi trecut, cu brio, la subminarea economiei naţionale! E halucinant cum, cu atâta uşurinţă, le transmite sutelor de mii de firme mici şi mijlocii că de la anul, practic, vor da faliment.
Au lăsat bugetele primăriilor şi consiliilor judeţene pe mâna unor analfabeţi şi inconştienţi cu carnet de partid, care şi-au mărit ca înecaţii lefurile, iar acum aşteaptă rectificarea bugetară, că nu mai au cu ce să plătească salariile nesimţite până la finele anului. Acum ceva ani, rectificările erau aşteptate pentru finalizarea unor investiţii, spre exemplu, sau pentru cofinanţarea altora. Astăzi, prioritatea numărul unu a administraţiilor locale şi judeţene a ajuns să fie îmbogăţirea armatei PSD, baricadate în instituţii pe care le-a căpuşat de la director, la şofer şi paznicul de la intrare. Ăsta a fost cadoul făcut de Dragnea în schimbul susţinerii unui penal în fruntea unei guvernări. Iar cadoul a venit la pachet cu ,,daruri” otrăvite pentru restul românilor: de la scumpirile la raft, la creşterea ROBOR.
Mai anunţa Olguţa că, de la 1 ianuarie 2018, valoarea minimă a indemnizației pentru creșterea copilului va crește, de la 1.233 la 1.250 de lei. E genul acela de majorare care te jigneşte mai mult decât dacă ar fi fost scăzută valoarea indemnizaţiei. E firimitura aia de care ai nevoie ca de un pai în ochi. 17 lei în plus, pe lună, înseamnă vreo trei pachete ieftine cu şerveţele umede. Să ne ştergem mucii cu ele, că prea ni-i merităm, prin pasivitatea noastră, p-ăştia de s-au pripăşit în fruntea ţării.
