Proiectul de lege initiat de catre peremistul Gheorghe Funar si liberalul Ioan Ghise si votat cu o majoritate covarsitoare a generat un imens scandal: audiovizualul a fost obligat ca programele de stiri ale posturilor de televiziune si radio sa contina in pondere egala stiri cu teme pozitive, respectiv negative. In esenta, initiativa este una excelenta, insa proiectul de lege, asa cum a fost el intocmit, este intr-atat de lacunar, iar impartirea in procente egale a temelor negative si pozitive intr-atat de ridicola, incat abordarea a fost aruncata in derizoriu.
Este cat se poate de corect faptul ca fiecare decide pe ce buton al telecomenzii sa apese. Pe de alta parte, insa, puterea de discernamant a cetateanului si genul de valori la care acesta adera este de cele mai multe ori indoielnic. Oamenii cu un caracter puternic, sanatos, pot face, intr-adevar, o selectie pozitiva a informatiei pe care doresc sa o acceseze. Ce te faci cu restul de… trei sferturi a populatiei, care-si doreste buletinul de stiri de la ora 17.00? Pentru ca la aceste concluzii au ajuns oamenii de televiziune: ca poporul, intr-o covarsitoare majoritate, este dornic de sange. Si atunci le ofera sange. Prim-plan pe picioarele zburate de tren, prim-plan pe balta de sange, prim-plan pe kilul de matze spulberat pe gard de catre un sofer vitezoman, baba care urla din toti rarunchii „Unde te-ai dus, Nicusorul meu?!”, mama „violata” de camerele de luat vederi in momente de intima durere, fata spanzurata de creanga unui copac, prinsa de cameraman cu ochii holbati de fiorul mortii, conturul cu creta pe locul unde a aterizat Gica, dupa ce l-a parasit concubina, pe fundal o melodie de sculat mortii din groapa si comentariul patetic si de doi bani al unui reporter care amplifica dramatismul situatiei… Suna socant, dar… asta vrea poporul! Asta e pofta ce-o pofteste! Pentru ca romanul este masochist, nu-i ajunge portia proprie de nefericire, nu-i ajunge drama personala. Mai vrea sa-si umple sufletul si cu dramele altora.
N-am sa inteleg niciodata canibalismul asta specific romanesc. Undeva, nu stiu unde, rotitele creierului nu functioneaza cum trebuie. Pentru astfel de oameni, impatimiti ai stirilor inecate in sange, occidentul a gasit solutii. Exista programe tv speciale, codate, pentru care trebuie sa platesti ceva mai mult ca sa ai acces. Numai ca romanii trebuie sa fie tinuti, in continuare, intr-o stare de perpetua indobitocire. Ne-au indobitocit comunistii inainte de ’89, ne indobitocesc si acum. Cine isi face iluzii ca au disparut comunistii o data cu regimul comunist, se inseala amarnic (a se vedea cine a detinut puterea in trecut si in mainile cui se afla puterea si in zilele de astazi!).
As indrazni sa spun ca vechii comunisti erau mult mai putin nocivi decat cei de acum, in unele privinte. Parintii imi povesteau cum au prins gustul literaturii, al teatrului, al muzicii bune, al galeriilor de arta, gustul pentru cultura in general, dupa ce au fost dusi cu forta de catre tovarasii invatatori, respectiv profesori, la astfel de manifestari. Poate ca si de data aceasta este nevoie de o educare cu forta a multimii debusolate, lipsita de repere si de modele, pentru ca, cel putin mass-media ar trebui sa stea mai bine la capitolul discernamant si sa constientizeze ce efect au mortii, ranitii, julitii, violatii, injunghiatii, mutilatii s.a.m.d. asupra celor pe care nu-i duce… „telecomanda” ca sa schimbe postul. Si sunt multi!
Ceea ce se intampla astazi in Romania nu este un caz izolat. La nivel mondial se duce o astfel de politica de indobitocire. Multimea trebuie tinuta in frau cu orice pret, cu ochii pironiti in televizor. Bombardati de atata informatie, oamenii au uitat sa mai traiasca. Sau, mai grav, au ajuns sa-si masoare existenta intre doua buletine insangerate de la ora 17.00.
