Saptamana trecuta, plec la Bucuresti pentru a-mi face un control medical. Seara trag la o ruda si, spre bucuria mea, imi gasesc acasa varul care de mai bine de opt ani lucreaza in Germania. Din vorba in vorba, ajungem si la cat de eficienta este administratia locala din tara lui Kant, fata de a noastra.
Printre altele, imi spune ca la nemti primariile prefera sa dea mai pe nimic, uneori sa le daruiasca doritorilor, cladirile vechi in stare de degradare, cu conditia ca noul proprietar sa le intretina, sa pastreze arhitectura si sa se foloseasca de ele cum cred dansii de cuviinta. In ultima perioada a lucrat chiar la un astfel de obiectiv, un castel pe care un german l-a cumparat de la administratia locala cu o suma derizorie si pe care trebuia sa-l renoveze. Castelul cu pricina, construit in secolul al VI-lea, fusese in perioada interbelica sediul Wehrmacht-ului, dupa razboi a adapostit o institutie de ocrotire a copiilor orfani, iar ulterior, primaria nemaiavand bani sa-l intretina, costurile fiind uriase, s-a recurs la metoda aratata mai sus, castigand mult mai mult decat daca l-ar fi lasat in paragina. Prin vanzare, castelul va fi renovat, pastrandu-se astfel un important vestigiu arhitectural, iar pe de alta parte primaria economiseste sumele uriase pe care ar fi trebuit sa le cheltuiasca cu intretinerea lui.
Nestiind prea bine cum este legislatia pe la noi, m-a intrebat de ce Primaria din Campulung nu vinde cladirea Bailor din Parcul Kretzulescu, care arata deplorabil. Crezand ca a picat singur in cursa, avand acel pardalnic de patriotism local caracteristic muscelenilor, am inceput sa-i descriu in amanuntime ce vrea sa faca acolo administratia locala prin accesarea de fonduri structurale, punctand faptul ca este mai bine sa ramana in administrarea administratie, decat sa fie instrainata. M-a lasat sa vorbesc pret de o jumatate de ora, dupa care m-a privit ingaduitor si mi-a spus ca nu vede rezolvarea problemei prin ceea ce i-am spus. Cum, zic, si incep din nou si mai aprins sa sustin cauza.
SPAȚIU PUBLICITAR
Opreste-te, mi-a zis, iti dau doar cateva exemple. Sa presupunem, zice, ca vin banii asa cum ai spus, cladirea va fi renovata, i se va da o utilitate si ce vei face cu ea? Crezi ca, daca nu va fi exploatata de firme particulare, administratia locala va avea bani sa o intretina? Iar daca legea nu-i permite sa o vanda cuiva, va veni cineva sa o administreze? Si sa presupunem ca va veni, dar, nefiind a lui, ci doar concesionata sau inchiriata, crezi ca nu va incerca sa scoata din ea un profit convenabil si sa plece lasand-o de izbeliste?
La aceste intrebari am ramas cu gura cascata, fara a reusi sa dau o replica. M-am gandit mult la cele discutate si, in incapatanarea de muscelean, caut in continuare raspunsuri, insa, spre surprinderea mea, nu gasesc nici unul care sa fie sustinut. Poate ca vor gasi aspunsurile cei din administratia locala sau cele spuse le vor da de gandit, caci altfel degeaba renovam astazi, daca maine se va alege praful de tot ce am intreprins, indiferent de unde vor veni banii.
