1,9K
La Traian Basescu, totul este foarte simplu, dar, tocmai pentru ca este totul atat de simplu, devine extrem de complicat. Traian Basescu a anuntat declansarea Refendumului pentru Parlament Unicameral cu 300 de membri.
Pe fondul unei retrageri sistematice, bine mascata, pe cel al reformarii puterii sale, diseminata prin noi idei politice si aparenta tacere si acceptare a coabitarii, este clar ca Traian Basescu a asteptat momentul oportun pentru a se folosi tocmai de procedura de eroare a actualei puteri.
De 6 luni, avem un Parlament absolut uniform in care nu exista nici putere si nici opozitie, doar lupte intestine pentru putere.
De ce isi permite acum Traian Basescu sa propuna ceea ce, la modul real, va insemna dizolvarea actualului Parlament? Pentru ca Traian Basescu este singura opozitie a Parlamentului. Ceea ce guvernarea aceasta nu a luat in calcul este tocmai un presedinte care s-a constituit singur in unica Opozitie reala. Mai mult, nici un moment nu s-a inteles faptul ca avem, pe de o parte, un om de stat, pe de alta parte, o masa de oameni politici de partid. Si tocmai de aceea, de fiecare data, au fost luati prin surprindere si s-au confruntat cu esecuri pentru ca Traian Basescu nu a practicat niciodata politica de partid. O vulnerabilitate care, la ceilalti, a devenit singurul mod de manifestare, dovedita, de fiecare data, perdanta.
In acest moment, avem un presedinte care doreste daramarea Parlamentului, dupa un studiu atent, o pregatire minutioasa a terenului si exploatarea momentului in care romanii sunt pregatiti dupa luni bune in care toata ura creata si intretinuta la adresa lui Basescu se intoarce ca un boomerang tocmai impotriva celor care au creat-o. Printr-un Parlament dizolvat, se dizolva tot ceea ce inseamna in acest moment clasa politica romaneasca.
Declansarea referendumului de catre Traian Basescu face apel la romani. Romani care, pana nu demult, il urau sau il urasc in continuare. Ori este un gest suicidar, ori este o alegere bine calculata dupa o vreme in care s-a asteptat cu rabdare sa se piarda pe propria mana. Sunt constienta ca multe lucruri prezentate aici, lucruri care se vor absolut realiste si obiective, vor fi catalogate drept partizanat. Acum cateva luni, ura la adresa lui Traian Basescu s-a exploatat la maximum. Acum, ura ce a inceput sa se acumuleze la adresa celor aflati la guvernare va fi exploatata din nou, fara ca romanul sa inteleaga ca nu poate balea emotional de la un personaj la altul, unul pe care azi il iubeste si maine il uraste si care, ciclic, devine din calau victima.
Ce va urma, odata cu un nou Parlament? Aparitia oficiala a minimum doua partide pe care Traian Basescu le are deja pregatite (posibil?!). Partide care vor participa la noile alegeri si care vor intra in acest Parlament, atunci cand va exista la modul real si opozitie si putere. Ce mai urmeaza? O repliere care va dura ani de zile a actualelor partide aflate acum la putere care, luate prin surprindere, mult prea grabite, fara sa-si fi creat proportii reale in actualul Parlament, nu vor putea reactiona la timp, fiind deja decimate din interior prin caii troieni trimisi de Traian Basescu. Ce conteaza cu adevarat la Traian Basescu si ceea ce ar fi trebui sa se intrebe toti cei care fac politica? Tacerea. Aceasta este singurul moment care conteaza la el si care trebuie descifrat.
Concluzia?
Ce vrea Traian Basescu? El niciodata nu a parasit sfera de putere, pentru ca el asta vrea. Numai ca, de data asta, vrea puterea recunoscuta, cea care va da linia politica viitoare. O linie la care a aderat demult acea parte care, acum, da impresia puterii. Restul, e formalitate.
Acest articol reprezinta o incercare de intelegere a actului politic din partea romanilor care trebuie sa raspunda la urmatoarea intrebare: Pe cine si ce va alege, de data asta, din punct de vedere politic?
