Înainte de a fi tras de mânecă pentru că a luat-o din nou pe arătură, Valentin Popa, noul ministru al Educaţiei, afirma că se discută prea mult despre plagiate, în contextul în care nici legea nu prevede exact unde se pun ghilimelele. În ciuda comentariilor răutăcioase la adresa acestuia, pe fond, ministrul are mare dreptate. Şi am făcut investigaţii serioase până am ajuns la această concluzie. Ştiţi ce am descoperit? Că în lege nu este stipulat nici măcar unde se pun punctul, virgula, cu atât mai puţin cratima. Or, dacă în lege nu se precizează aşa ceva, înseamnă că nici nu suntem obligaţi să le folosim. Nici măcar Constituţia nu face referire la obligativitatea de a folosi semnele ortografice şi de punctuaţie.
În consecinţă, ne putem declara cu toţii liberi de normele împovărătoare ale sintaxei şi morfologiei limbii române, mai degrabă nişte mofturi decât necesităţi. Nu ştiu dacă aţi observat, dar în rândul celor care folosesc în mod corect aceste ,,,instrumente” pluteşte aşa, un aer de superioritate, de parcă faptul că nu scriu ,,mi-au” precum… pisica îi face mai fericiţi. Mai împliniţi. Mai bogaţi. Or, practica a demonstrat că şansa ca un om să acceadă profesional şi să se împlinească financiar este invers proporţională cu bagajul gramatical pe care îl posedă.
Pui virgulă între subiect şi predicat? Acordurile în gen, număr şi caz nu îţi ies de fiecare dată? Nu pui ghilimele atunci când redai un content care nu îţi aparţine pentru că, în definitiv, şi tu gândeşti la fel? Atunci ai mari şanse să ajungi ministru al Educaţiei. Asta este o realitate, iar copiii noştri, care sunt mai inteligenţi decât noi, vor realiza foarte rapid că dacă vor să se realizeze în viaţă trebuie să o lase mai uşor cu şcoala.
Şcoala trebuie să fie doar un mediu de relaţionare, locul în care poţi fuma liniştit o ţigară în toaletă, poţi priza o etnobotanică, poţi iniţia o partidă de amor cu colegul de bancă, poţi face un filmuleţ porno în recreaţie, poţi să lansezi noile trenduri în materie de modă în cluburile de noapte, poţi să-ţi faci selfie-uri fără număr la ultima injectare cu botox sau poţi să-ţi baţi profesorul pentru ca apoi să-l faci de râs pe Facebook.
Dacă te încăpăţânezi să înveţi rişti, efectiv, să ajungi un marginalizat al societăţii. Un ciudat. Îţi periclitezi absolut gratuit viitorul. Uitaţi-vă la conducătorii noştri, care se presupune că ar reprezenta elitele, ar fi spuma, cea mai valoroasă emanaţie a neamului românesc! Vedeţi vreun deştept pe acolo? Niciunul! Nici măcar unul singur, care să ne reprezinte exponenţial! Acolo sunt doar agramaţi de succes. Şi corupţi, şi ticăloşi, şi cârpe de şters pe jos, şi nevertebrate, oameni fără personalitate, fără morală, fără niciun Dumnezeu, modelul către care ar trebui să tindem, natural, cu toţii. Pentru că, în tânăra noastră democraţie, doar cei înzestraţi cu astfel de atribute au demonstrat că pot accede pe treapta socială.
Restul, păcate amărâte! Ce a mai rămas din clasa de mijloc, şi aşa firavă, urmează să se subţieze şi mai tare sub povara revoluţiei fiscale. Deja cei de care s-au mai prins cartea şi o meserie au plecat sau urmează să plece în ţări care funcţionează pe bază de creiere şi profesionişti. O să mai rămână o mână de neadaptaţi din ăştia care deja au apucat să pună mâna pe o carte, deci sunt deja viciaţi, o mână de idealişti care nu sunt pregătiţi să predea o ţară aşa frumoasă pe mâna unor neinsprăviţi.
Restul… O masă amorfă de analfabeţi şi agramaţi, agresivi şi manipulabili. Care îi vor umili şi îi vor sfida în permanenţă pe cei dintâi. Pentru că… pot, în plm!
