Constat de nişte… trei-patru ani (în ultimul, din ce în ce mai des) că toţi avem capetele compromise. Virusate. Influenţate. Vândute sau cumpărate. Orice am face, nu mai suntem în stare să emitem o părere personală, a noastră, pe persoană fizică, sinceră şi fără vreun scop de a manipula. Pur şi simplu capul a ajuns să fie o staţie de tranzit între emitent (manipulator) şi mâinile care transmit, pe tastatură…
…ce vrea Puterea,
…ce vrea Opoziţia,
…ce vrea Securitarea,
…ce vrea Bruxelles-ul sau Teleoranul,
…ce vor Soros, ruşii, americanii şi evreii,
…ce vor masonmii şi reptilienii,
…ce vor Oculta mondială şi destabilizatorii din umbră ai Sfintei Biserici,
…ce vor naziştii sai dacii liberi,
…ce vrea oricine altcineva şi poate şi tu, dacă ai fi în stare să gândeşti cu propria minte.
Dar cum nu mai eşti în stare de o asemenea performanţă şi ai doar calitatea de gazdă a unor mesaje care îţi sunt implantate sau plasate contracost, indiferent ce ai scrie, eşti fie pesedist comunist, fie liberal care execută directivele de la Bruxelles, fie securist, fie KGB-ist, nazist, reptilian, nazist, dac liber, dac ocupat, mason, muson, Sandy Belle, ba chiar câinele plătit de Soros să iasă în stradă şi să dărâme Guvernul ales legitim, prin vot popular.
Nimeni nu ia în considerare că ai putea fi doar… prost, spre exemplu, că atât te duce memeaca. Sau că ai ajuns la nişte concluzii greşite, neavând tabloul complet al evenimentelor. Sau că ceea ce scrii este valid din punct de vedere logic şi argumentat în consecinţă. Indiferent de variantă, însă, un singur lucru este cert: tu nu ai dreptate niciodată. Celălalt ştie întotdeauna mai bine, celălalt este deţinătorul adevărului, pe care ţi-l trânteşte ca pe o condamnare la moarte, cu o agresivitate demnă de o cauză mai bună. Cale de mijloc nu există, ci doar de sentinţe. Iar sentinţele se dau instantaneu, de cele mai multe ori după ce s-a citit doar titlu. Sau doar primul cuvânt din titlu. Conţinutul nu contează. Din acest punct de vedere, propun ca de aici înainte articolele să fie formate numai din titluri, pentru că neuronii majorităţii nu pot procesa mai mult de 10 cuvinte. Pur şi simplu se scurtcircuitează! La fel cum se scurtcircuitează atunci când se întâlnesc cu ironia, sarcasmul, pamfletul sau subtextul, chestiuni devenite de neînţeles în contextul în care nici propoziţiile simple, cu subiect şi predicat, sunt greu de procesat.
Poate că ar fi momentul să ne dăm un shut down colectiv şi să constatăm, pe muteşte, moartea dialogului şi a oricărei comunicări reale.
