Pe 28 noiembrie 2004 aveau loc alegerile generale in care se infruntau struto-camila numita Alianta DA si colosul cu picioare de lut numit PSD. La sediul Aliantei din cartierul pitestean Nord era agitatie mare, se dadeau telefoane, se primeau telefoane, mirosea a mobilizare generala. In timp ce toti pareau o apa si-un pamant incadrati perfect intr-o miscare haotica demna de legile lui Brown, o singura persoana facea nota discordanta, Iani Popa. Spilcuit, parfumat, apretat si cu butonii stralucind la mansete, un monument de eleganta, asa cum ii place de altfel sa fie si acum, se si vedea strigat cu apelativul „dom’ prefect”. Spre dezamagirea sa, pasenta n-a iesit din prima, iar inainte sa spere ca va mai fi vreodata prefect a fost… subprefect. Apoi visul s-a indeplinit iar Iani a devenit prefect.
Recent s-a spus ca reprezentantul Guvernului in judet este ferm hotarat sa candideze la parlamentarele din toamna, intr-unul din colegiile uninominale argesene, fara ca el sa confirme sau infirme aceasta chestiune. Chiar se faceau supozitii referitoare la arondarea geografica a colegiului care s-ar fi potrivit mai bine prefectului. Variantele erau doar trei, mai exact oricare dintre cele trei colegii pitestene din care se poate ajunge in Camera Deputatilor. Inca de la inceput, insa, au fost voci care sustineau ca Iani va fi tras de liberali pe linie moarta, voci care se pare ca au avut dreptate, pentru ca mister Armani, asa cum i se spune prin targ, nu mai candideaza. Brusc si dintr-o data.
Varianta oficiala, copiata parca dupa practica biletelelor de la nivel inalt, este cea a telefonului dat sefului prin care este declinata intentia de candidatura. Ciudat mod de comunicare intre prefectul judetului si presedintele organizatiei care l-a propulsat in aceasta functie, mai ales cand subiectul conversatiei era unul atat de important. Fie ca dam crezare canalelor oficiale care spun ca prefectul a preferat sa-si duca mandatul pana la capat si renuntand la campanie si alegeri a evitat suspendarea ori demisia din functie, fie ca vom credita zvonerii care spuneau ca liberalii nu-l vor parlamentar, problema era departe de a fi una care sa fie transata telefonic.
Cutuma spune ca prefectul unui judet, fie el si inalt functionar public cu statut de personalitate publica neangajata politic, este unul dintre cei mai importanti oameni de la nivel local ai partidului de guvernamant. Mai mult, pozitia de prim om al judetului ii confera notorietate si, teoretic, sanse sporite de castig in cazul participarii la un eventual scrutin. In astfel de conditii, iesirea lui Iani Popa din scena este una greu de inteles, indiferent care dintre motivatii este cea reala. Daca el este cel care a luat decizia fara a i se impune sa o faca, inseamna ca intr-adevar vrea sa-si duca mandatul la bun sfarsit si apoi sa se intoarca la afaceri sau, desi e greu de crezut, sa ramana prefect in cazul in care liberalii ar forma si viitorul cabinet. Daca, in schimb, i s-a sugerat ca aceasta e cea mai inteleapta cale pentru a fi evitate tensiunile, inseamna ca liberalii nu l-au mai vrut pe Iani Popa in niciunul dintre colegiile argesene.
Concluzia este una singura si clara: daca acea convorbire telefonica intre Iani Popa si Adrian Miutescu a existat si in cadrul ei primul a renuntat sau i s-a impus sa renunte la intentia de a deveni parlamentar inseamna ca, desi nu a recunoscut niciodata oficial, prefectul a vrut sa candideze iar ceva sau cineva l-a oprit. Ce sa fie oare?…
