Sa zicem ca nu mai exista televizorul. Nici ziarele. Sa zicem ca nu traiesc intr-o casa dotata cu oarece tehnologie, ci de mult timp, de foarte mult timp imi petrec viata cu oile la pascut, pe vai si dealuri, in munti, asemenea ciobanului moritic de care toata lumea stie. Sa zicem ca e un fel de calugarie pe care am inceput sa o practic cand am vazut ca a fi un contribuabil de rand nu se mai poate. Macar asa, nu am cum sa mai vad si sa mai aud nimic despre clasa politica. Ploi, furtuni, inundatii, au loc sub ochii mei, dar a inceput sa imi placa. Nu ma mai sperie ca atunci cand stateam intre patru pereti si credeam ca numai eu sunt de vina pentru ceea ce mi se intampla. Acolo, in sihastrie, mi-am dat seama ca am libertate cat cuprinde si asta nu deranjeaza pe nimeni. Cel putin pana in momentul in care se vor decide ca si oile trebuie sa dispara de pe fata pamantului, iar muntii sa se faca una cu marea. Dar mai e timp destul.
Indiferent de cum si unde voi trai eu, stiu ca politicienii vor fi aceeasi. Intr-o tara corupta, vor fi politicieni corupti. Intr-o lume corupta, vor fi oameni corupti. Nu putem avea situatia ideala, nu putem avea nici jumatate din ceea ce inseamna acest lucru. Ne zbatem sa nu facem lucruri de care sa ne fie rusine, dupa care murim. Dar politicienii raman. Nu vor mai fi ei, vor fi altii. Sunt facuti din acelasi aluat. Destinele noastre nu vor fi altele, mai bune, adica traite mai cu drag. Vor fi la voia intamplarii. Avem legi care nu sunt bune de nimic, care nu ne ajuta cu nimic. De taxe sa nu mai vorbim, iar de salarii…Cine o fi inventat salariul? Mai bine lumea se impartea in doua, jumatate sclavi, jumatate boieri. Asa ar fi fost drept. Si ca sa fii sclav trebuia sa te nasti sclav. Si invers.
Dar sa presupunem ca intr-o buna zi toti sclavii s-ar rascula. Si-ar parasi locul de munca. Ar iesi de sub chingile unui sistem pe care l-au indurat din prea multa comoditate. Ar pleca departe, prea departe ca sa mai poata fi adusi inapoi in timp util. Si totul s-ar da peste cap. O parte din boieri ar trebui sa-si munceasca singuri pamantul, sa traga singuri la jug. O parte si-ar lua concediu si ar cheltui toata averea, intorcandu-se pe post de sclavi la acei boieri care pusesera deoparte ceva mai mult. Nu le convenea, dar diperarea ii facea sa se iroseasca in astfel de ipostaze. Desfraul si orgiile se inmulteau ca si cum ar fi venit sfarsitul. Nimeni nu mai conducea pe nimeni. Era haos si o mare prapastie se deschidea in fata lor.
Din ziua cand am decis sa inchid televizorul, ma simt mai bine. Un pic straniu, ce-i drept, pentru ca trebuie sa ma obisnuiesc cu neobisnuitul, dar mai sanatos. Ma intreb cum se face ca nu am evoluat deloc de la primele descoperiri incoace?!
