Un președinte nu ratează oricum, brusc și dintr-o dată, ca un fotbalist precipitat. Un președinte, fie el și neamț la origine, sau poate tocmai de aceea, are răbdare, ratează pe termen lung. El nu doarme precum șeful cancelariei, prăbușit pe scaun la întrunire ca Ceaușescu ciuruit pe zidul WC-ului cazarmei din Târgoviște. Prezidentul doarme demn și solemn, în picioare, în mașină sau în avion, în Piața Universității, la masă și, desigur, la consultări cu partidele parlamentare. Și rezultatele se văd.
Acum se împlinește anul de când e la Cotroceni și primul om în stat poate raporta cu mândrie patriotică un prim succes, poate raporta țării cum a reușit să facă dintr-o profesoară de engleză din Sibiu o primă doamnă, un fel de prim fotomodel. Celelalte nu contează, cel puțin nu acum.
A spus anul trecut pe vremea aceasta că are un proiect de țară pe 50 de ani. Păi, în cazul ăsta, ce mai chichirez gâlceava, că n-avem aia, că nu funcționează ailaltă, că n-avem guvern în prag de iarnă… Ce atâta grabă?! Mai ales că premier ne poate trimite pachet prin poșta rapidă Înalta Curte de la Bruxelles. S-o luăm încet. Pas cu pas. La proiectul ăsta de o jumătate de veac de singurătate, președintele e la primii pași, și ăia nesiguri. De aceea, mai cade în popou și în loc să facă eforturi să se ridice, rămâne acolo și se joacă cu puța-n țărâna patriei.
Să avem răbdare, președintele va crește și va rata totul în timp, nu ca orice nenorocit de fotbalist care trimite-ntr-o secundă balonul în plopi.
