Incerc sa va anticipez deziluzia de a nu va mai fi intalnit, in aceasta saptamana, cu savurosul scriitor Dumitru Augustin Doman. Nu disperati, ci va bucurati pentru domnia sa: este bine-mersi, in concediu, la mare, la soare, la cules de impresii… Pentru a-i suplini lipsa, m-am gandit ca nu ar fi rau sa va retinem atentia cu cateva fragmente extrem de interesante. Fragmente de proza apartinand unui mare creator de satira, in viata. Inalt functionar public, avocat, tata de copii si sot model, egal intr-ale scriiturii cu Musatescu si Caragiale deopotriva (dupa cum ii place sa-i lase pe altii sa o spuna), la fel cum poetul Virgil Diaconu este cel putin egalul lui Mihai Eminescu. Este vorba de autorul lui Salvache, personaj pitoresc pe care incearca de ani de zile, fara succes, sa-l introduca pe gatul marii literaturi romane. Doamnelor si domnilor, cu voia dumneavoastra, acest subprefect in scriitura si scriitor in Prefectura… Georgeeeee Rizescu!
Despre care, intre noi fie vorba, nu as fi indraznit sa scriu daca nu mi-ar fi picat in mana ultimul volum, „Proze scurte si… alte vorbe”. Stiu ca nici pregatirea culturala, nici cea profesionala si nici inaltimea spirituala nu-mi permit sa comit acest sacrilegiu – de a ma atinge cu vorba de marele scriitor satiric George Rizescu -, numai ca-i vad poza pe ultima pagina a cartii si ma impinge necuratul (in antiteza cu domnul subprefect ai carui pasi sunt calauziti doar de Sfanta Treime) sa ma intreb: de ce oare, mai toti scriitorii, isi ilustreaza cartile cu fotografiile lor din prima tinerete, de cand erau flacai la vatra? Si asta, in plina era a fotografiei digitale! Simpla curiozitate… Dar nu mirarea mea voiam sa vi-o impartasesc, ci cu totul altceva. Am parcurs pe diagonala cartea distinsului scriitor, sarind peste fragmentele in care isi ridica singur osanale – este vorba de nivelul de suportabilitate – si am selectat pentru dumneavoastra fragmente extrem de interesante.
Spre exemplu, un fragment in care scriitorul George Rizescu vorbeste despre distinsul director de presa Mihai Golescu, pe care il denumeste „Misu Gosesteanul”, „proaspat pensionat de la actuala presa democrata si independenta”. Un director pe care-l ia peste picior, rememorand vremurile in care „Misu” scria la „Secera si ciocanul” despre clasamentul laptelui, dar sustinea si rubrica de fapt monden. Inainte de a va reda citatul, va marturisim ca in acelasi ziar „Secera si ciocanul”, talentatul scriitor ridica osanale partidului iubit. Dar asta ramane intre noi, nu mai spuneti nimanui! Asadar…
„(…)numai domnul Misu, fostul ziarist, omul care facea pe vremuri clasamentul laptelui muls de la vacile comuniste (un fel de remarca rautacioasa spusa de dusmanii domnului Misu. In realitate, domnul Misu mai scria, dincolo de clasamentul laptelui si faptul monden, in care arata, de pilda, cum tinerii societatii socialiste multilateral dezvoltate refuza sa asculte cantecele capitalismului intrat in putrefactie si cantate de Elvis, un american cu parul lung, dezmatat si plin de toate pacatele lumii lui), dar lumea noastra ingrata, ca de obicei, nu mai retine si acest merit cultural special al distinsului nostru concitadin.”
Sa trecem la episodul al doilea… Nu stiu de ce aveam aceasta impresie, dar credeam ca intre subprefectul Ion Rizescu si fostul prefect Ion Cirstoiu exista o frumoasa prietenie, mai ales ca Ion Cirstoiu a fost cel care l-a tras dupa el in Prefectura. Bag seama, insa, ca lucrurile nu stau asa. Intr-o discutie pe care George Rizescu o poarta, pe taramul scriiturii, cu numitul Dumnezeu (chiar pe treptele Prefecturii), Cel de Sus il avertizeaza ca Ion Cirstoiu nu-l prea are la inima. „Pacatosul asta la care mergi (n.r. Ion Cirstoiu) nu te are la inima… Eu incerc un fel de operatie cum am vazut ca se face pe la voi, vreau sa-i schimb caracterul si mai ales vreau sa-i pun in loc de inima un fel de carpa sfanta, ceva care sa-i schimbe trairile… vreau sa-l recuperez pentru Turma mea, vreau sa-i scot din cap iluziile fixate de Partid si sa-i ofer dreapta judecata, asa cum le-am dat tuturor celor nascuti din mine… desi, trebuie sa recunosc, este foarte-foarte greu.”
Alte fragmente scrise de catre autor sunt dedicate unor jurnalisti care au indraznit, de-a lungul timpului, sa scrie despre examenul sau de intrare in Baroul Arges, pe care l-a picat cu un rusinos 3,66. Actualmente, domnul Rizescu este doctor in stiinte juridice, concurandu-l pe omul de afaceri, doctor Gigi Axinte.
Caracter aparte, scriitorul Rizescu dedica doua proze scurte si presedintelui Consiliului Judetean, Constantin Nicolescu, muscand intr-o dusmanie tocmai mana care i-a sponsorizat Festivalul de proza satirica „Vasile Mililaru”. Dar asta numai pentru ca… „sunt un tip profund religios”, asa cum marturiseste, despre sine, autorul. Ce inseamna, in acceptia lui Rizescu, a fi religios? A-i ridica osanale preasfintiei sale, omul de afaceri intru Domnul, Calinic Argatul.
V-am starnit curiozitatea? Daca este asa, o sa-i trimit domnului subprefect o factura pentru publicitatea facuta! Asta, ca sa nu-i infirm parerea despre presa: imorala, corupta, spagara…
