Mărturisesc, nu neapărat cu mândrie, că am strâns deja vreo 20 de ani de publicitate. Nu, nu veau să vorbesc de rău tagma publicitarilor, e o lume în care am trăit şi în care m-am simţit, de cele mai multe ori, bine; e ca şi când mi-aş nega istoria şi ar fi păcat. De mine.
Asist, însă, la neputinţa (ca să nu zic “impotenţa”) industriei de a convinge auditorul (nu zic “poporul”, ar fi mult prea preţios) să doneze bani pentru Cuminţenia Pământului lui Brâncuşi.
Cred şi acum că minţile reunite a doi-trei strategi adunaţi din agenţiile de publicitate ar fi găsit o cale sigură şi eficientă pentru a convinge că donaţia asta e chiar o investiţie, o chestie care să ne facă mândri pe fiecare dintre noi, în locul unor testimoniale necredibile şi al unui spot apărut acum două zile care, la prima vedere, cel puţin, pare foarte scump.
Spun “testimoniale necredibile” fiindcă fiecare vedetă care apare acolo are o preţiozitate ce n-are nimic în comun cu omul simplu care “şi-ar rupe de la gură” să doneze bani. Atitudinea (deloc de condamnat) oricărui privitor simplu ar fi “să doneze, frate, ăia, vedetele, ce eu am banii lor?”. Apoi spotul pe care l-am văzut şi eu, apărut doar viral deocamdată, pare că e scump, e o metaforă, frumoasă, reuşită, un film frumos, care are însă păcatul de a părea foarte scump; iar privitorul ar spune “păi banilor cheltuiţi pe super-producţia asta le-ar fi stat mult mai bine donaţi, dacă tot voiau să facă ceva util”.
Să fiu bine înţeles. Nu critic. Mă întorc, doar, şi spun că Ministerul Culturii, dacă el se ocupă cu aducerea Cuminţeniei acasă, ar fi trebuit să adune trei strategi publicitari (care sunt nişte minţi luminate, nişte oameni deştepţi şi cu carte, fără de care publicitatea de astăzi ar fi, practic, imposibil de făcut) care să identifice cea mai eficientă cale prin care să se ajungă la INIMA, da la INIMA românului care să doneze bani pentru asta. Nu e cazul să mai spun, donaţiile se fac cu INIMĂ şi din INIMĂ.
Iar toate astea, pentru un public român, probabil între ultimele publicuri europene care ar mai “pune botul” la mesaje publicitare şi la demersuri care ţin, măcar un pic, de mândrie naţională. Fiindcă da, nu vă spun nici o noutate, publicitatea genială e aia care te manipulează în aşa hal încât să te facă să scoţi banii din buzunar zâmbind.
