1,9K
Prin darul lui Dumnezeu
Calinic
Arhiepiscop al Argesului si Muscelului
Dreptmaritori Crestini si Crestine,
Preacuvios Cin Monahal,
Preacucernici Parinti, slujitori ai Sfintelor Altare,
„Bucura-Ma-voi intru Domnul, salta-va de veselie sufletul Meu, ca M-a imbracat cu haina mantuirii, cu vesmantul veseliei M-a acoperit.”1
Cuvine-se cu adevarat, sa aducem din inima noastra treaza si curata, gand si cuvant de preamarire si multumire lui Dumnezeu Cel in Treime: Tatal, Fiul si Duhul Sfant, pentru darul cel mai mare din lume, viata noastra, primita ca binecuvantare cereasca. Cu inima noastra plina de bucurie neadormita, slavim pe Dumnezeu ca ne-a oranduit prin atotstiinta Sa, la vremea doar de El stiuta, ca sa rasarim, ca ghiocelul de primavara, plapand si imaculat, leganat de caldura si lumina soarelui binefacator, izvorat din Duhul Sfant.
Mai inainte vreme, David prorocul, inspirat de Duhul Sfant, scrie: „Cand privesc cerurile, lucrul mainilor Tale, luna si stelele pe care Tu le-ai intemeiat, imi zic: <<Ce este omul ca-ti amintesti de el? Sau fiul omului ca-l cercetezi pe el? Micsoratu-l-ai pe dansul cu putin fata de ingeri, cu marire si cu cinste l-ai incununat pe el.>>”2
Asezati fiind in Universul straluminat de privirea lui Dumnezeu, facandu-ne – pentru o vreme – o casuta trecatoare in frumusetea cea imbietoare a lumii vazute – Pamantul, acest smarald urias, proprietatea de drept a lui Dumnezeu, potrivit textului sacru: „Al Domnului este pamantul si plinirea lui; lumea si toti ce locuiesc intr-insa. Acesta pe mari l-a intemeiat si pe rauri l-a asezat.”3
De mare folos este sa cunoastem, ca fiecare zidire pe care noi o vedem, mai dinainte a fost in gandirea lui Dumnezeu si atunci, cand a binevoit El, s-a intrupat in chipul pe care-l vedem noi astazi.
Iubiti credinciosi,
Dintru inceputuri, protoparintii nostri Adam si Eva, se bucurau de iubirea nelimitata a lui Dumnezeu. Dar ei calcand porunca sfintei ascultari fata de Creatorul Dumnezeu au trebuit sa paraseasca Paradisul, care le-a fost incredintat spre vietuire.
Dupa o vreme de ispasire, Dumnezeu, in tainica Sa gandire, a hotarat sa trimita in sanul omenirii pe Cuvantul Sau, Iisus Hristos: „Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau, Cel Unul-Nascut, L-a dat, ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”4
Inima si sufletul nostru sunt cuprinse de uimire si negraita bucurie, pentru ca Dumnezeu S-a gandit la noi oamenii, copiii preaiubiti, pentru a ne ridica din pedeapsa neascultarii de poruncile dumnezeiesti.
Conditia iertarii fiecaruia dintre noi este credinta ferma in Iisus Hristos, „ca oricine crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica.” Iata, cum Dumnezeu, avand in grija Sa investitia pe care a facut-o cu noi, aducandu-ne in aceasta viata, S-a gandit sa o preinnoiasca. Aceasta preinnoire a facut-o si o va face pentru totdeauna Iisus Hristos, Domnul: „Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mantuiasca, prin El, lumea.”5
Cum nu ne vom bucura cand auzim pe Sfantul Ioan Gura de Aur spunand: „La nimic nu tine Dumnezeu mai mult ca la mantuirea sufletului.” Din rasputeri striga Pavel: „Cel care voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina.”6 si iarasi, insusi Dumnezeu o spune: „Nu voiesc moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu.”7
Ne-a creat pe noi, nu ca sa ne piarda, nici ca sa ne trimita in iad, ci ca sa ne mantuiasca, sa ne scape de inselaciune si sa ne daruiasca desfatarea imparatiei. Noua ne-a pregatit aceasta imparatie nu dupa ce ne-a facut pe noi, ci inainte de intemeierea lumii, dupa cum insusi spune: „Veniti binecuvantatii Parintelui Meu de mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii.”8
Vezi cat de iubitor de oameni este Dumnezeu, ca inainte de facerea lumii, inainte de a-l aduce in lume pe om, i-a pregatit mii si mii de bunatati, ca sa ne arate cata purtare de grija are de neamul nostru si ca vrea ca toti sa ne mantuim.”9
Mare bucurie cuprinde inima si sufletul nostru, ca oarecand pe Isaia profetul, care prevedea prin secole, pe Iisus care a spus: „Ca M-a imbracat cu haina mantuirii si cu vesmantul veseliei M-a acoperit.”10
Aceasta, desigur, inseamna bucuria lui Iisus Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu, Care s-a nascut ca noi oamenii, dar fara de pacat aici, pe Pamant. A crescut in greutatile vietii, a suferit rastignirea pe Cruce si moartea ca Fiu al Omului si invierea Sa din mormant, ca prin jertfa vietii Sale sa ne rascumpere pe noi, copiii Sai preaiubiti, din pacatul stramosesc si pacatele personale, din fiecare clipa a vietii noastre.
Iubiti credinciosi,
Ne vom aduce aminte pururea de nemasurata iubire aratata de Dumnezeu noua, oamenilor: „Ce vom zice deci la aceasta? Daca Dumnezeu este pentru noi, cine este impotriva noastra? El, Care pe insusi Fiul Sau nu L-a crutat, ci L-a dat mortii pentru noi toti, cum nu ne va da, oare, toate impreuna cu El?”11
Cine va ridica para impotriva alesilor Lui? Dumnezeu este Cel care indrepteaza … Hristos Iisus, Cel ce a murit, si mai ales Cel ce a inviat, Care si este de-a dreapta lui Dumnezeu, mijloceste pentru noi mantuirea. Domnul nostru Iisus Hristos, Fiu al Omului, este icoana de urmat pentru toti fiii Pamantului, copiii lui Dumnezeu.
Fara sa-si dea seama, Pilat, aratandu-l pe Iisus poporului iudeu, a exclamat: „Iata Omul”12, a marturisit ceea ce era profetit de multe veacuri.
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului, este Om adevarat ca si noi, in afara de pacat, Omul plin de har, Omul Crucii si al invierii.13
Mare speranta si mangaiere avem stiind ca Mantuitorul Hristos ne-a aratat sensul suferintei si rostul durerii in lume.
Am invatat si noi, in cele din urma, ca suferinta nu se tagaduieste si nici nu se ascunde, ci se recunoaste; durerea ce ne cuprinde pe toti nu se neaga, ci se rabda cu intelepciune fiind marele nostru dascal divino-uman.
Am inteles ca impotriva durerii leacul cel mai bun este rabdarea, care stinge durerea si focul suferintei. Cel mai mare Apostol al lumii, Sfantul Pavel, ne indeamna chiar sa ne laudam in necazurile multe care vin asupra noastra: „Stiind ca necazul aduce rabdare, rabdarea incercare, incercarea nadejde, iar nadejdea nu rusineaza.”14
Iubiti credinciosi,
De indata cade intrebarea: cum sa ne laudam in necazuri cand toata lumea si chiar unii dintre noi fugim de durere?
Pentru a putea intelege corect invatatura crestina despre suferinta este necesar sa cunoastem bunatatea lui Dumnezeu, desi raul zburda prin lume in voia sa. Marele mucenic Ilarion Felea a scris: „Raul insa, sub toate formele lui, este cel mai bun dascal. Binele si fericirea nu invata pe nimeni. Durerea ne invata lucruri mari:
– Durerea este cea mai buna experienta, caci pataniile cumintesc oamenii.
– Durerea ne intoarce la pocainta, mistuie raul si face omul mai bun. in zadar strigi oamenilor cand le merge bine: Pocaiti-va si credeti in Evanghelie15, nu se convertesc pana ce nu vine bataia lui Dumnezeu.
– Durerea infrange trufia si lenevia.
– Durerea inalta pe oameni si ii face mai buni. Nimeni nu ajunge om deplin fara sa treaca prin scoala durerii. Progresul este fiul durerii.
– Durerea povatuieste spre sfintenie.
– Durerea ne invata sa nu alergam dupa lucruri trecatoare ca maine murim saraci si fara rasplata.
– Durerea ne invata iubirea lui Dumnezeu, ne face sa ne plecam genunchii si inima intru rugaciune fierbinte catre Dumnezeul milei, ea dezleaga si mantuie „de aceea se spune ca este a opta taina”.16
Am facut si noi experienta folositoare atunci cand durerea ne-a invatat iubirea de frate, fata de orice om din lume, facandu-ne milosi, atat cei mari cat si cei mici.
Durerea, asumata de fiecare dintre noi, ne descopera si intareste credinta si nadejdea in invierea mortilor si viata vesnica.
Stim, fiecare dintre noi, ca Dumnezeu nu uita pe oameni in durere, stiind cat suntem de slabi si departati de dragostea Lui cea vesnica.
Iubiti credinciosi,
Se cuvine sa-I multumim lui Dumnezeu pentru suferinta – medicamentul ingaduit – fiecaruia dintre noi, asa cum Domnul nostru Iisus Hristos a fost Omul durerii si al suferintei.
Atunci cand ne invaluie durerea si suferinta, sa ne gandim la Iubirea si Crucea Mantuitorului Hristos. Oricand, in orice dureri trupesti sau suferinte sufletesti ne-am afla, sa cugetam la Viata si Crucea Domnului. Atunci vom simti mana lui Iisus asezata pe crestetul nostru, primind o mare alinare si mangaiere.
Atunci, coboara peste fiinta noastra dorul de a-L urma pe Hristos Domnul: „Daca Iisus Mantuitorul nostru a patimit si a fost rastignit, atunci cu atat mai mult noi, pacatosii, se cade sa patimim si numai dupa multe necazuri sa intram in imparatia lui Dumnezeu.”17
Sa ne gandim, apoi la toti inaintasii nostri: sfinti, proroci, apostoli, martiri, eroi, stramosii nostri, parintii care ne-au nascut si au suferit o viata intreaga, fiind pentru noi pilde mangaietoare in suferinta si indelunga rabdare.”18
Din experienta fiecaruia dintre noi stim ca dupa suferinta urmeaza pacea si bucuria, potrivit Cuvantului Domnului: „Voi veti plange si va veti tangui, iar lumea se va bucura. Va veti intrista, dar intristarea voastra intru bucurie se va intoarce.”19
Pentru a ne bucura de mantuirea adusa de Iisus Hristos, din marea dragoste a Sfintei Treimi, se cuvine ca noi, zidirea Sa din vesnicie, sa ne silim ca Duhul lui Dumnezeu sa locuiasca in noi, prin credinta tare, nadejde statornica, dragoste inflacarata, rugaciune permanenta, sfintenia vietii si comuniunea efectiva, palpabila, prin gustarea din Paharul Mantuirii, Sfanta impartasanie, Trupul si Sangele lui Iisus Hristos, drept izbavire de orice pacat ar tiranisi viata noastra.
Cat despre marile greutati pe care le intampinam fiecare, zi de zi, si ca aceasta nu este ceva nou sub soare, cum am crede, Sfantul Apostol Pavel le scrie romanilor, ca si noua celor de astazi: „Caci stim ca toata faptura impreuna suspina si impreuna are dureri pana acum. si nu numai atat, ci si noi, care avem parga Duhului, si noi insine suspinam in noi, asteptand infierea, rascumpararea trupului nostru.”20
Iubiti credinciosi,
Cine nu stie, dintre noi, lupta care se da permanent cat suntem in aceasta viata, lupta sau vrajmasie intre dorintele sufletului si ale trupului: „Caci cele ce sunt dupa trup cugeta cele ale trupului, iar cei ce sunt dupa Duh, cele ale Duhului … Fiindca dorinta trupului – uneori dorinta pacatoasa – este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu … iar cei ce sunt in trup pacatos, neindreptat, nu pot sa placa lui Dumnezeu.”21
A ne recunoaste neputintele sufletesti dar si trupesti, in fata constiintei noastre, dar si la un iscusit duhovnic pentru sfat si mantuitoare dezlegare, este necesara si duce la schimbarea din temelii a vietii noastre. De cele mai multe ori, unii dintre noi primim soapta vrajmasa ca putem inca pacatui, asteptand intoarcerea noastra, mult mai tarziu, de pe drumurile pe care ne-am ratacit. Pentru a nu fi surprinsi nepregatiti, este absolut necesar sa ne oranduim faptele vietii in asa fel incat sa nu ne mustre cugetul pentru pacatele savarsite.
si aceasta chiar acum!
Sfantul Apostol Pavel ne intareste: „Iar daca Hristos este in noi, trupul este mort pentru pacat; iar Duhul viata pentru dreptate.”22
Prin realizarea comuniunii noastre cu Iisus Hristos, printr-o viata plina de corectitudine morala si sociala, prin credinta tare, ajungem sa inzidim pe Iisus Hristos in cugetul, inima si sufletul nostru.
Chemam mereu pe Dumnezeu Duhul Sfant ca sa se salasluiasca in viata trupului si a sufletului nostru: „Iar daca Duhul Celui ce a inviat pe Iisus din morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Iisus din morti va face vii si trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Sfant care locuieste in voi.”23
Iubiti credinciosi,
Credinta noastra, impodobita ca o mireasa, pe care trebuie s-o avem in Iisus Hristos, Mirele Ceresc, ne va ajuta sa credem cu nadejde in inima noastra ca Dumnezeu L-a inviat pe Iisus din morti.24
Astfel ne vom mantui!
Pentru a ne reinnoi in suflet focul credintei, prin harul Duhului Sfant, este necesar sa-l intretinem cu rugaciunea adresata lui Iisus, rugaciune pentru curatirea mintii si innobilarea inimii: „Caci oricine va chema numele Domnului se va mantui.”25
Sa ne indemnam si sa ne ajutam unii pe altii ca sa punem capat oricarui pacat si ratacire din viata noastra. Vom birui, desigur, daca gandul si iubirea vor fi mereu la Iisus Hristos, Care ne cheama si ne asteapta permanent la pranzul iubirii Sale de oameni.
Sa ascultam cuvantul Domnului Dumnezeu, care zice: „Pocaiti-va si va intoarceti de la toate nelegiuirile voastre, ca necredinta sa nu va fie piedica. Lepadati de la voi toate pacatele voastre cu care ati gresit si va faceti o inima noua si un duh nou. De ce sa muriti voi copiii lui Dumnezeu? Ca Eu nu voiesc moartea pacatosului, zice Domnul Dumnezeu; intorceti-va deci si traiti.”26
Si atunci cand primim ajutorul de la Dumnezeu, potrivit rugaciunii noastre, din inima plina de iubire si recunostinta, sa cugetam intru umilinta ca acesta este potrivit harului, care ni s-a dat de la Parintele Luminilor.
Vom primi, desigur, tot atata iubire si iertare de la Dumnezeu, cat am avut si noi bunavointa iertatoare pentru aproapele nostru, care are si el nevoie de un strop de bucurie ca si noi.
Doar daruind vom dobandi mantuirea de la Dumnezeu!
Iubiti credinciosi,
Iubitori ai Invierii lui Iisus Hristos,
De ziua invierii Domnului nostru Iisus Hristos, toti laolalta si fiecare in parte, sa-I multumim lui Dumnezeu ca S-a gandit la noi, fratii si prietenii Lui, aducandu-ne bucuria cea mantuitoare a iertarii noastre, Ziua invierii lui Iisus fiind ziua cea mare a Iertarii si impacarii cu Dumnezeu!
De aceea, Iisus Hristos, de ziua invierii Sale si in toate clipele vietii noastre, ne intampina si ne spune ca si femeilor mironosite: „Bucurati-va!”27
Acest imperativ dumnezeiesc – bucurati-va – se adreseaza intregului univers si lumii din care traim din mila lui Dumnezeu. Iar Sfantul Apostol Pavel, cuprins de bucuria invierii lui Iisus Hristos, din maritele taine dumnezeiesti, ne indeamna cu porunca: „Bucurati-va pururea intru Domnul. si iarasi zic bucurati-va.
Ingaduinta voastra sa se faca stiuta tuturor oamenilor. Domnul este aproape. Nu va impovarati cu nicio grija. Ci intru toate, prin inchinaciune si prin ruga, cu multumire cererile voastre sa fie aratate lui Dumnezeu. si pacea lui Dumnezeu care covarseste orice minte sa pazeasca inimile voastre si cugetele voastre, intru Hristos Iisus.”28
Pentru aceasta vom rosti impreuna:
Hristos a inviat din morti!29
Adevarat a inviat!30
Cu moartea pre moarte calcand
Si celor din morminte viata daruindu-le!
Calinic
Arhiepiscop al Argesului si Muscelului
Data in resedinta Arhiepiscopala a Argesului si Muscelului
– Curtea de Arges –
In anul mantuirii 2011, aprilie 24
1.Isaia 61, 10
2.Psalmul 8, 3-5
3.Psalmul 23, 1-2
4. Ioan 3, 16
5.Ioan 3, 17
6.I Timotei 2, 4
7.Iezechiel 18, 23
8.Matei 25, 34
9. Sfântul Ioan Gur? de Aur, Omilii la Facere, omilia III, IV, în colec?ia P?rin?i ?i Scriitori Biserice?ti, vol. 21, pp. 51-52
10.Isaia 61, 1
11.Romani 8, 31-35
12. Ioan 19. 5
13.Isaia 53
14.Romani 5, 3-5
15.Marcu 1, 15
16. Pr. Ilarion Felea, Duhul Adev?rului, lucrare premiat? de Academia Român?, Edi?ia a II-a ad?ugit?, Editura Diocezana, Arad, 1943, pp. 84-85
17.Faptele Apostolilor 14, 22
18.Iacob 5, 10
19.Matei 16, 20
20.Romani 8, 22-23
21.Romani 8, 5-8
22.Romani 8, 10
23.Romani 8, 11
24.Romani 10, 9
25.Romani 10, 13; Faptele Apostolilor 2, 21
26.Iezechiel 18, 30-32
27.Matei 28,9
28.Filipeni 4, 4-7
29.Romani 6, 4
30.Luca 24, 34