Gabriela Vrânceanu Firea Pandele a anunţat că vom avea tramvaie suspendate în Bucureşti. Deşi informaţia ar trebui să fie una… relativ banală, în România, o asemenea perspectivă pare la fel de posibilă ca şi zburatul porcului. Ne-am obişnuit ca de fiecare dată când se lansează câte un proiect benefic pentru populaţie să ne şoptim sceptic, în barbă: ,,Mda…”. Şi, într-adevăr, se şi dovedeşte că, într-un final, marele proiect nu mai e posibil pentru că, că, că… ăhă!
Vă mai amintiţi de vremurile alea în care Constantin Nicolescu lansa cu surle şi trâmbiţe Masterplanul de turism al Argeşului, resuscitat, mai apoi, de Tecău şi Manu? Ce ne-am spus? ,,Mda…”. Şi mda a rămas. Dar de metroul ăla care trebuia să facă legătura dintre Mioveni şi Piteşti? Dar de Aquapark-ul din Ştrand al lui Pendiuc? Sau de străzile suspendate din Piteşti, singura alternativă de viitor pentru decongestionarea traficului din ce în ce mai aglomerat? Sau de imensa parcare subterană din zona magazinului Fortuna? Încă de când i-am auzit lansând aceste proiecte sau idei, ne-am dat seama că în viitoarele decenii nu le vom vedea realizate. Parcă ne-am resemnat cu gândul că în lume se va circula în mod curent cu automobilul zburător, iar noi tot în capacele de canal din mijlocul şoselelor vom da.
A devenit aproape un reflex de gândire acest scepticism veşnic confirmat. Ba am ajuns să cred că noi, cetăţenii de rând, suntem cei care stricăm, nu politicienii: prea tragem a rău!
