Doamne, cate s-au intamplat in ultima vreme in spitalele romanesti, ca-ti vine sa crezi ca intregul sistem sanitar este dat peste cap si ca incompetenta cadrelor medicale, in frunte cu doctorii, este egalata doar de nesimtirea si de pofta lor de castig! Nici n-as putea incerca sa contrazic aceasta imagine, odata ce parerea aproape unanima a presei merge catre aceasta imagine.
As incerca doar sa o nuantez pentru ca, de vreo doua saptamani incoace, „beneficiar“ fiind al unei probleme de sanatate destul de serioase, am cutreierat unitati spitalicesti din Curtea de Arges, Pitesti si Bucuresti, activitate care, inainte de toate, mi-a redat increderea in medici, in competenta lor si in normalitatea lor fata de bolnavi.
Nu le poti cere doctorilor sa sufere odata cu tine si cu familia ta si sa traiasca un moment de empatie. Unde, Dumnezeu, ar ajunge? Insa le poti cere sa-ti acorde atentia lor si sa-si puna in slujba ta competenta lor. Este ceea ce s-a intamplat cu mine, iar aceasta atitudine a lor mi-a fortifiat psihicul si m-a facut sa privesc optimist solutiile care mi s-au propus pentru redobandirea sanatatii.
As vrea sa mai spun ceva, care este un element de lauda, iar nu de critica: medicii bucuresteni n-au facut decat sa confirme ceea ce mi-au spus medicii din Curtea de Arges si Pitesti. Mai am de tras, dar nu-mi mai fac nicio problema, iar formula pe care o tot foloseam, crezand-o inteligenta si spirituala, cand de fapt era o mare prostie – „Un om sanatos este un om insuficient investigat medical“ – imi vine sa o arunc la cos, odata cu toate prejudecatile mele cu privire la sistemul medical romanesc.
Poate ca am avut noroc, pentru ca pe aici ma mai cunostea lumea, iar pe la Bucuresti am avut cativa prieteni care mi-au intredeschis niste usi, dar eu nu pot crede ca medicii care m-au tratat pe mine si-au pus doar pe jumatate competenta in slujba celorlalti bolnavi. N-am cum.
Fireste ca in sistemul medical, ca si in invatamant, ca si in alte domenii trebuie sa luam in calcul ceea ce ne spune faimoasa „curba a lui Gauss”. Conform acesteia, in orice grup profesional de 1000 de oameni, distributia este urmatoarea: 12,5% sunt foarte buni, 75% sunt mediocri (adica, oameni buni, asa cum intelegeau stramosii nostri latini termenul, normali), iar 12,5% prosti pur si simplu. Sigur ca fiecare dintre noi vom incerca sa intram pe mana celor foarte buni. Aici e problema pe care oricine o sesizeaza, dar putini o pot rezolva.
Experienta mea personala nu poate sterge impresia generala ca multe mai sunt de facut: de la medicamentele pe care, in spital fiind, trebuie sa le cumperi, pana la „cotizatiile” pe care le dai. Am fost tentat sa scriu „trebuie “ sa le dai, dar pe mine nu m-a obligat nimeni.
Complicata situatie. Tocmai de aceea ar trebui sa fie privita mai nuantat, iar in cazul in care, din observator sau comentator, devii pacient, nu-ti ramane decat sa speri ca vei pica in mana unor doctori care ilustreaza primul procent din faimoasa curba a lui Gauss.
