Zilele acestea mi-a picat in mana o carticica scrisa de un ganditor al zilelor noastre – O.M. Aivanhov (1900 – 1986) – „Omul spre victoria destinului sau”. Doresc sa va impartasesc si voua unele dintre ideile cuprinse in aceasta lucrare.
Legea cauzelor si a consecintelor – De indata ce omul actioneaza, el declanseaza inevitabil anumite forte care vor produce tot atat de inevitabil anumite rezultate. In momentul in care omul introduce in activitatea sa cupiditatea, smecheria, calculele necinstite, el isi creaza datorii si cuvantul „karma” ia in acel moment sensul pe care oamenii i-l dau in general : pedeapsa pentru greselile savarsite.
In realitate, putem spune despre karma ca ea se manifesta de fiecare data cand un act nu este executat la perfectie, ceea ce se intampla in general. Dar omul face incercari, el trebuie sa se exerseze pana va atinge perfectiunea, iar atat timp cat incercarile sale sunt ratate, trebuie sa se corecteze, sa repare erorile si bineinteles, pentru aceasta, trebuie sa sufere.
SPAȚIU PUBLICITAR
Veti spune: „Dar atunci, actionand, comitem in mod obligatoriu erori si deci, va trebui sa suferim pentru a le repara, nu e mai bine sa nu facem nimic?” Evident, veti suferi dar veti invata, veti evolua… si intr-o buna zi nu veti mai suferi. Cand veti fi invatat sa lucrati corect, nu va mai fi karma. Faptul ca fiecare miscare, fiecare gest, fiecare cuvant declanseaza anumite forte care antreneaza consecinte, este de la sine inteles. Dar sa admitem ca aceste gesturi, aceste cuvinte sunt inspirate de bunatate, de puritate, de lipsa de interes: ele vor atrage consecinte benefice, iar aceasta se numeste „dharma “.
Dharma este consecinta unei activitati ordonate, armonioase, benefice. Cel care este capabil sa intreprinda o asemenea activitate, scapa de legea fatalitatii si se plaseaza sub legea providentei. A nu face nimic in scopul de a evita toate neplacerile si suferintele nu este solutia cea mai buna: trebuie sa fim activi, dinamici, plini de initiativa, dar dand activitatii un alt mobil decat egoismul si interesul personal. Este singurul mijloc de a scapa de consecinte dezastruoase. A scapa de consecinte, este imposibil: vor exista intotdeauna cauze si consecinte in orice activitate ati avea; dar, daca veti ajunge a actiona in mod dezinteresat, nu vor mai exista consecinte dureroase, ci bucurie, fericire, eliberare.
Daca pentru a fi lasati in pace, nu faceti nimic, nu va veti dezvolta, nu veti invata nimic, nu veti castiga nimic. Evident, nu veti mai comite nici o eroare, dar veti fi o piatra: pietrele nu fac niciodata greseli! Este preferabil sa gresiti, sa va murdariti chiar, dar sa invatati. Cum ati vrea, cand aveti muncitori intr-o cladire, sa nu cada cateva picaturi de ciment sau de vopsea? Este imposibil. Trebuie ca sa acceptam petele, pentru ca, acea cladire sa se inalte si lucrul sa fie facut.
Secretul reusitei, secretul fericirii este de a manifesta ceea ce doriti sa aveti. Daca doriti surasuri, priviri binevoitoare, dati surasuri si priviri binevoitoare. Daca vreti ca Cerul, un inger , sa vina sa va instruiasca, gasiti pe cineva mai putin instruit decat voi si incepeti sa-i dati un pic de lumina; imediat aceasta se reflecta in lumea invizibila si veti atrage deja spirite luminoase pentru ca acestea sa faca acelasi lucru cu voi .
Majoritatea oamenilor nu au inca nici o stapanire a impulsurilor lor. Daca sunt deceptionati de cineva, vor face totul ca sa-l darame in ochii celorlalti si sa-i creeze o situatie de nesuportat. Daca aceasta persoana risca sa se imbolnaveasca sau chiar sa se sinucida, nu-si pun problema; ei nu se gandesc nici macar ca vor putea fi considerati responsabili de catre Cer si ca sunt pe cale sa-si prepare o karma teribila .
Faptul de a fi fost inselat sau deceptionat de catre cineva nu va da dreptul de a povesti peste tot ceea ce acea persoana v-a facut. Veti spune :”Dar o facem pentru a restabili justitia !” Nu; aceasta intelegere a justitiei este la originea tuturor nenorocirilor. In numele justitiei primul venit crede ca poate sa pedepseasca pe unii si sa le dea lectii altora. Lasati justitia in pace. “Si atunci ce sa facem?” Recurgeti la un principiu de dragoste, de bunatate, de generozitate.
Sunt 2000 de ani de cand Isus a adus aceasta noua invatatura a dragostei, dar crestinii continua inca sa aplice legea lui Moise : “Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.” Ei nu au inteles inca ca pentru a deveni intr-adevar mari si liberi nu mai trebuie sa aplice aceasta lege a justitiei.Veti triumfa oare vazand dusmanul complet daramat? S-ar putea sa nu fiti mandri de voi si sa incepeti sa aveti remuscari de ceea ce ati facut; dar va fi prea tarziu, va veti fi preparat deja conditii foarte proaste pentru aceasta reincarnare sau pentru viitoarea.
Trebuie deci sa invatati o alta atitudine. I-ati facut cuiva bine, i-ati dat, de exemplu, bani si intr-o zi, gasiti ca pe aceasta persoana nu merita sa o fi ajutat : atunci mergeti si povestiti tuturor ce ati facut pentru ea, aratand ca ea nu a fost la inaltimea bunatatii voastre. De ce povestiti toate acestea ? Daca ati facut bine si veti merge sa-l povestiti la toata lumea, daramati acest bine . Era inscris acolo sus ca trebuie sa fiti recompensat si acum, actionand cum ati facut-o, anulati actiunea voastra buna .
Noi spunem in Bulgaria : “Nu impingeti un betiv, el va cadea singur.” Si este adevarat, cel care s-a imbatat de orgoliul sau, de mediocritatea sa, de grandomania sa, va cadea intr-o zi singur fara ca sa-l impingeti . Daca il veti impinge, legea va va face responsabil de caderea lui, dar daca il lasati linistit, el va cadea fatalmente si voi nu veti fi vinovati cu nimic. In acest timp veti fi ocupati numai ca sa va ameliorati pe voi insiva, veti fi ocupati cu tot ce este pur, luminos, divin. Nu este cea mai buna solutie? Ba da! Bineinteles trebuie sa avem multa dragoste, bunatate, rabdare, lumina, pentru a practica aceasta metoda, eu nu cunosc o alta mai eficace. Fara rautate, fara razbunare, voi acumulati carbuni incinsi deasupra capului dusmanilor vostri: ei va vor vedea si aceasta ajunge. Iar apoi, ei vor regreta si vor veni sa repare raul pe care vi l-au facut.
In realitate eu va spun ca natura nevoilor omului determina destinul sau. Sa luam un exemplu: daca aveti nevoie de alcool, de droguri, daca aveti nevoie sa mergeti toate serile in localuri de noapte sau la cazinou pentru a juca la ruleta, destinul vostru este deja trasat: decadenta, ruina si poate inchisoarea. Si daca aveti nevoia de a contempla frumusetea divina, sau sa raspanditi pacea si lumina in jurul vostru, aici de asemenea este clar: veti intalni fericirea si plenitudinea. Cum se face ca oamenii nu si-au dat seama ca fiecare nevoie, fiecare urare, fiecare dorinta ii duc pe cai determinate care ii antreneaza spre regiuni infectate de viespi, serpi, salbaticiuni, unde isi vor lasa pielea, sau spre regiuni luminoase, magnifice, unde vor intalni toate bucuriile? …
Dupa inclinarile sale, gusturile sale, dorintele sale, omul isi determina, el insusi, punctul de sosire. Anumiti [oameni] sunt predestinati sa fie bolnavi, altii sa suporte esecuri, sa fie rau tratati, sa fie victime; ei insusi sunt cei ce s-au predestinat. Veti zice :”Putem oare sa scapam de acest destin ?”
Pentru a scapa de destin, trebuie sa incetati sa fiti sclavi, slabi, aserviti acestei vieti inferioare unde nimic nu depinde de voi: a respira, a procreea, a manca, a bea, a dormi, este o viata care este departe de a fi divina. Viata divina incepe cand faptura omeneasca isi da seama ca nu este numai un stomac, o burta, un sex, o faptura facuta din carne, din oase, din muschi, ci si un spirit si cand incepe, ca spirit, sa vrea sa actioneze in domeniul sau pentru a crea opere sublime, luminoase, grandioase.
In acest moment, da, el scapa de destin, caci daca ne identificam cu corpul fizic, destinul este de a cadea bolnav, de a muri, de a fi transportati intr-un cimitir si de a putrezi .
Viata spirituala da posibilitatea de a adauga ceva la aceasta viata vegetativa, instinctiva a corpului fizic si de a intra astfel intr-un plan superior planului destinului. Pentru aceasta trebuie ca spiritul sa inceapa sa iasa, sa se manifeste, sa lucreze, sa-si lase semnatura, urma, sigiliul pe toate lucrurile, sa intervina in toate actele voastre si sa le dirijeze . In felul acesta voi iesiti din destinul vostru pentru a intra intr-o lume a providentei. Toate corpurile sunt predestinate a deveni praf; corpurile da, dar spiritul nu: spiritul nu are destin, el este determinat de legile providentei .
Aici se incheie rezumatul celor 38 de pagini ale cartii „Omul spre victoria destinului sau” de O.M. Aivanhov. Ca de obicei, astept sugestiile si comentariile voastre.
