Experimentul Fulga

20 iunie 2008. Ora 17.00. Sala mare a Consiliului Judetean Arges. Primari, parlamentari, ziaristi, stransi laolalta pentru investirea in functie a presedintelui acestei institutii. Show-ul l-am urmarit in direct pe un post de televiziune local. Din fata sticlei, scena nu parea una atipica. S-a montat si cu alte ocazii.

Personajele, in foarte mare parte, cunoscute, au jucat de data aceasta un rol dublu. Pe langa actul de prezenta pe care l-au facut, au reusit sa transmita cu brio sentimentul de supunere. O atitudine, de altfel, cunoscuta in randul clasei politice autohtone, atunci cand vine vorba de cel care are painea si cutitul in mana in privinta impartirii puterii. In astfel de situatii, respectul de sine coboara pe masura ce creste sentimentul de dependenta.

Pe starea de care vorbim s-a pliat foarte bine Marian Fulga. Acesta a fost din punctul meu de vedere personajul principal al episodului destinat lui Constantin Nicolescu, fost si actual presedinte al CJ. Marian Fulga si-a asumat un rol (nu credem ca e vorba de o simpla coincidenta!) pentru care s-a pregatit indeajuns in ultimii patru ani. S-a identificat perfect cu omul din umbra al presedintelui. Ca si cum momentul de deschidere a ceremoniei i-ar fi fost predestinat, Fulga a citit cu o colosala naturalete discursul prin care avea sa zdruncine o conspiratie.

Doua componente mi-au captat atentia cand l-am vazut si auzit. In primul rand, postura din care a vorbit a dezvaluit legatura dintre partidul care a obtinut cel mai mare numar de functii in administratia publica locala – PSD, si formatiunea care, de la 1 iunie, a devenit istorie in Arges – PRM. De la alegeri incoace lucrurile s-au miscat extrem de repede. PSD-ul s-a hotarat sa inghita PRM-ul, stiind ca si aici exista oameni care muncesc, startul dandu-se oficial cu evidentierea lui Fulga in sedinta de joi. Un experiment pe care acesta l-a acceptat rational, asa cum de-a lungul timpului a acceptat sa fie oaia neagra a PRM. In al doilea rand, fostul vicepresedinte pe probleme de cultura al Consiliului Judetean nu avea de ce sa fie scos in lumina reflectoarelor decat daca astfel nu s-ar fi facut un botez al convertirii lui ideologice. Nu in ultimul rand, Marian Fulga a frapat tocmai prin ceea ce a rostit. In opinia lui si a celor care i-au scris discursul, la alegerile locale din acest an am asistat la o premiera. Aceea ca cetatenii au avut posibilitatea sa-si aleaga (fara nici o alta completare de fraza) presedintele consiliului judetean.

Dincolo de faptul ca votul a fost uninominal, despre ce vorbim? Din cate imi amintesc, intotdeauna am ales un presedinte de consiliu judetean. Chiar daca sistemul electoral impunea votul pe liste de partid, aceasta practica nu ne-a interzis sa ne exprimam preferintele. Riscul era, intr-adevar, sa nu stim care dintre candidatii de pe listele respective va fi desemnat in aceasta functie. O functie pe care alegatorii, oricum, nu au inteles-o si nu o vor intelege prea repede ca sa stie care este insemnatatea votului lor.