Despre familie cunoastem ca reprezinta prima forma de comunitate a omenirii. Cand vorbim despre familie experimentam despre: comuniune, umanitate, descoperire, dezvoltare, evolutie, implinire, radacini.
Comuniune – comuniunea cu celalalt intr-o forma organizata, care confera siguranta, deopotriva, celor care au decis sa actioneze inspre implinire.
Umanitate – umanitatea regasita in preajma celuilalt de fiecare data cand avem tendinta sa ne pierdem pe noi insine.
Descoperire – descoperirea celuilalt in fiecare gest care ne defineste o particica din infinitatea sinelui.
Dezvoltare – dezvoltarea a ceea ce ne conduce catre intalnirea cu celalalt, intalnire necesara datorita faptului ca nu putem vietui unii fara ceilalti.
Evolutie – experienta evolutiei noastre este argumentul cresterii personale si amprentele pe care le ducem mai departe pentru a contribui la evolutia si intregirea lumii.
Implinire – familia este fundamentul pe care umanitatea descopera implinirea personala.
Radacini – radacinile noastre reprezinta certitudinea si motivatia de baza a experimentarii vietii; cadrul pe care familia il ofera fiintei umane in acest sens nu poate fi estimat.
Din toate timpurile, societatile lumii s-au format si au evoluat fundamentate fiind pe procesele evolutive specifice conotatiilor familiale; in acest sens, o societate devenea emblematica pentru era de apartenenta, datorita relatiilor reprezentative din cadrul familiilor in perioadele istorice respective. Familia defineste o societate intr-un anumit stadiu de civilizatie si, in acelasi timp, marcheaza profund destinul fiecarui individ. Ea este intaia si principala sursa de socializare, de formare a resurselor personale; ea ofera si induce copiilor si tinerilor anumite valori, norme, atitudini si comportamente.
Ce inseamna in Romania, familia care „compune” societatea anilor 2008, pentru tanarul si copilul care au invatat ca traiesc pentru a-si indeplini sarcinile fata de proprii parinti? In ce fel este marcata existenta copilului si tanarului anilor 2008, daca parintele cu care convietuieste ii spune inca: „eu te-am facut, eu te omor?”
Climatul din mediul familial poate fi relevant pentru indivizi prin iubirea si/sau conflictele cu parintii, precum si prin gradul de iubire/conflicte intre parinti; copilul care traieste intr-un mediu familial sanatos, dezvolta mecanisme de adaptare sanatoase care conduc la o buna intelegere a relatiilor interpersonale si are urmari pozitive in promovarea stabilitatii si armoniei, mai departe, in familia viitoare. Atunci cand decidem sa ne desprindem de familia de origine, putem actiona in maniere diferite: fie traim o mare bucurie ca ne desprindem de un mediu strict, riguros, plin de reguli, in care libertatea de exprimare a gandurilor si sentimentelor este interzisa, iar viata si modul in care actionam se afla sub controlul parintilor; fie suntem inundati de o imensa tristete pentru ca ne desprindem de mediul „cald” de acasa, lipsit de asumarea responsabilitatilor, acolo unde tot universul nostru are granite bine „pazite” si ne creeaza sentimente de siguranta.
Acestea sunt, daca vreti alegerile pe care un tanar le are la indemana ca sa construiasca viitorul! Numai doua! Si nu numai ca sunt atat de putine alegeri, mai este si faptul ca cele doua alegeri se afla la extreme…
Cu totii probabil am trait tensiuni, bucurii, tristeti etc. in familie; face si asta parte din experienta personala si mai ales, fara aceasta experienta, nu putem evolua. Momentul alegerii partenerului conjugal este cel putin la fel de important cu acela al autodescoperirii. De aceea este nevoie de exercitiu pentru a dobandi curajul si indrazneala de a alege.
Copiii si tinerii societatii romanesti sunt condamnati sa traiasca vietile adultilor importanti din preajma lor. Parintele spune: „te-am facut ca sa ai grija de mine!”. Pentru asta, ei – copiii si tinerii nu au voie sa traiasca viata lor, sa o exerseze. Ei exista pentru a raspunde asteptarilor generatiei parintilor lor, generatie care a „suferit si s-a sacrificat” pentru ca ei sa existe. Ei sunt generatia care nu invata iubirea. Ei sunt generatia care invata cel mai bine sa se simta vinovati ca viseaza, altfel decat parintii lor. Ei sunt generatia care pleaca in Canada, sperand sa scape de raspunderea de a fi parintii parintilor lor.
psiholog
