În tinereţile mele, maică, atunci când colecţionam cu înfrigurare surprize din gume Turbo şi mă uitam la filme subtitrate de Irina Margareta Nistor, apăi spionii erau spioni. Cum cădeau în mâinile inamicilor şi nu mai era rost de scăpare, spărgeau în măsea fiola cu cianură şi plecau cu secretele în mormânt.
La noi, păcate amărâte, singurul spion care face istorie e un papagal care nu doar că nu sparge fiola în dinţi, dar mai apare şi la televizor şi divulgă ceea ce, în mod normal, ar trebui ţinut sub tăcere. Şi ar trebui ţinut sub tăcere pentru că românii trebuie să creadă că SRI este o instituţie care veghează pentru ei, nu că învârte business-uri murdare şi dansează cu procurorii şi politicienii pe mese.
Când vecinul Vasile a vrut să intre în SRI i s-a spus din capul locului că nu e de nasul lui, că acolo nu intră oricine, că acolo trebuie să îndeplineşti o serie întreagă de cerinţe. Iar pe vecinul Vasile, să ne înţelegem, nu îl chema Ghiţă, să facă mişto de el Cleopatra Stratan, şi nici nu-l părăseşte părul, ca pe acelaşi personaj arestat în lipsă (ce ironie!). I s-a mai spus lui Vasile că un agent SRI nu trebuie să bea, că poate, la băutură, scapă vreo informaţie confidenţială. Dar uite că Ghiţă scapă ce vor muşchii lui şi treaz! I s-a spus lui Vasile că nu trebuie să aibă semne distinctive, dar când te uiţi la Ghiţă îţi dai seama că e prieten cu Ponta de la o poştă (ba chiar de la mai multe poşte, şi din România, şi din Dubai…).
Şi atunci te întrebi: ce fel de criterii de selecţie o avea SRI-ul ăsta? Cum de se încurcă cu toţi patronii de televiziune care, atunci când le sare ţandăra, atunci când sistemul nu le mai acoperă găinăriile, dau totul în vileag la oră de maximă audienţă, împletind frânturi de adevăruri cu minciună?!
S-a spus despre Ghiţă că ar fi un fel de Steele, britanicul angajat al M-6 care a încercat să-l dea în gât pe Donald și apoi a dispărut fără urmă (ce ți-e și cu spionii ăștia, nu sunt niciodată acasă când ai nevoie de ei!). Sincer, mie îmi pare a fi, mai degrabă, un ofticat care nu poate să conceapă că ăia cu care a furat sunt lăsaţi în libertate…
Chiar dacă probabil acum se află pe o insulă virgină (nu ca perversa de Laura Codruţa Kovesi!) şi urmăreşte amuzat consecinţele dezvăluirilor sale în România, eu tot trag nădejde să fie prins. Parcă îmi şi închipui o scenă cu el în puşcărie, o scenă musai dublată de Irina Margareta Nistor: Ghiţă, la duşuri, scapă săpunul. Iar în spatele său un deţinut latino-american, numai fibră, şoptindu-i la ureche: ,,Pârâcioasă mică ce eşti!”. Ştiu că e imposibil, dar e filmul meu, aşa că nu vă băgaţi. În realitate, probabil că Ghiţă nu va fi prins niciodată…
P.S.: Ghiţă n-avem, dar avem ce… Ancheta. Săptămânalul Ancheta!
