Dragii mei cititori, in acest articol vom analiza recentele masuri de stimulare a crizei financiare luate de Guvernul Boc si anume: impozitul forfetar si nededucerea TVA la autoturisme, piese de schimb si carburanti. Sub pretextul crizei financiare mondiale, Guvernul creste presiunea fiscala pe intreprinzatori, una dintre minoritatile conlocuitoare ale acestei tari. Ce ar avea sula cu prefectura (criza financiara cu taxele)? Dumnezeu stie, deoarece criza financiara a aparut prin retragerea unei mari mase monetare de pe piata, astfel incat bancile nu au mai avut bani sa crediteze economia. Cum rezolva dublarea TVA la autoturisme si impozitul forfetar lipsa masei monetare de pe piata? … Mister. Poate ca micii intreprinzatori fabrica bani in bucatarie sau cunosc o metoda de lichefiere a banilor „evaporati” (expresie preluata de la dl. Mugur Isarescu).
Desi pare ilogic, privit din punctul de vedere al celor care au declansat si intretin criza, totul este foarte clar. Retragem banii de pe piata, lumea se va panica, isi va restrange cheltuielile, viteza de circulatie a masei monetare va incetini, economia va intra in colaps, iar populatia va fi supusa unui test brutal, acela de a trai la limita de subzistenta. Care va fi scopul final al acestui proces: crearea omului de tip nou, care munceste mult si se multumeste cu foarte putin. Acest nou produs are o mare calitate: muncind mult nu mai are timp sa gandeasca, delegand aceasta indeletnicire unei minoritati omnipotente. Pentru a accelera acest proces, guvernul Romaniei are si el niste sarcini de indeplinit: trebuie sa mareasca taxele si impozitele, sa ia imprumuturi masive cu care sa nu faca nimic, chipurile pentru capitalizarea B.N.R. (o banca ce nu acorda credite nimanui). B.N.R. la randul sau trebuie sa ia, de asemenea, masuri de accentuare a crizei, prin marirea dobanzii de referinta, spre exemplu (in functie de care se calculeaza toate dobanzile la creditele comerciale acordate de banci).
Sa nu credeti ca procesul de modelare a omului nou a inceput odata cu criza. Nici pomeneala. La acesta se lucreaza de ani de zile, prin doua cai evidente: 1. Mass-media, care are rol de spalare a creierelor si dezinformare si 2. Clasa conducatoare, care printr-o aparenta lipsa de eficienta (in gestionarea banilor publici, in aplicarea legii, in adoptarea masurilor de protectie sociala etc), forteaza permanent limitele de suportabilitate ale populatiei, stabilind noi baremuri de toleranta.
Toate acestea au condus la aparitia unui cetatean docil, caruia poti sa-i „vinzi” orice minciuna ca el te va crede, sau, in cel mai rau caz, o va trata cu indiferenta, poti sa-i impui orice, ca el va accepta. Sa luam spre ilustrare justificarile ultimelor actiuni ale statului. S-a spus despre creditul FMI ca este vital pentru stabilizarea monedei nationale; pentru a fi credibila minciuna, cateva zile dupa contractarea acestuia, cursul de schimb a inregistrat un recul de cativa banuti, anuntat de mass-media cu surle si trambite. Acum faptul este deja asimilat de populatie, asa ca nu mai are rost tinerea in frau a cursului valutar (nu da bine la criza). La fel este si cu dubla impozitare a TVA la masini (platita atat de vanzator cat si de cumparator) si cu impozitul forfetar. Piata auto, alaturi de cea a constructiilor dadeau prosperitate si stabilitate Romaniei. Persoane juridice formau o clientela importanta pentru dealerii de masini noi si, implicit, pentru industria auto. In aceasta situatie, vanzarile scazute din ultimul timp vor fi urmate de vanzari si mai scazute. Daca firmele vor mai avea nevoie sa achizitioneze masini, second-handurile (oricum in mare avant) reprezinta o solutie ideala. Se vede ca ne-a ajuns blestemul bulgarilor de care radeam pana mai ieri, cand ii vedeam cum carau vechituri la ei in tara. De asemenea, patronii se vor gandi de doua ori inainte de a mai lasa o masina sa plece pe traseu. Vor cauta sa rezolve problemele prin telefon sau mail, astfel incat rulajul rezultat din urma vanzarilor de carburanti va intra si el in declin (implicit si accizele aferente).
Impozitul forfetar va determina disparitia firmelor de familie, deoarece va fi mai rentabil sa muncesti la negru sau sa te angajezi la stat, decat sa platesti impozit pe un profit inexistent si nici macar masina pe firma sa nu mai poti sa-ti iei. Aceste masuri anuleaza ratiunea de a mai fi mic intreprinzator (benzina o platesti ca si persoanele fizice, platesti impozite pe ce nu castigi), asa ca de ce sa-ti mai asumi riscurile si bataia de cap de a fi patron. Mai bine lucrezi la negru, sau te angajezi la stat, care oricum pare a fi o afacere de succes, deoarece in ultimii trei ani si-a marit cu peste 40% numarul angajatilor.
Cum insa nimic nu poate fi exclusiv negativ, si aceste masuri au partile lor bune: vor scadea emisiile de CO2, vom avea un trafic din ce in ce mai aerisit, taximetristii vor cunoaste o noua perioada de avant, etc. Guvernul spune ca aceste masuri fiscale ar trebui sa aduca un venit la buget de 300 mil. Euro pe an, suma insa ar putea-o economisi usor daca nu ar mai finanta campanii razboinice peste mari si tari si daca ar reduce la niveluri normale salariile unor bugetari (din justitie spre exemplu). Ar evita astfel tam-tam-ul care s-a iscat in randul societatii civile dar, pe de alta parte, s-ar abate de la liniile directoare mentionate anterior (cele cu crearea omului nou). Sunt convins ca aceste masuri reprezinta doar varful aisbergului, deoarece mi se par maruntele. Ele vor fi urmate de masuri fiscale mai consistente, cum ar fi: TVA – 22 %, impozit pe profit 25% si altele de acest gen.
Fiind un stat politienesc in devenire, aplicarea acestor masuri va fi floare la ureche, deoarece nimeni nu va indrazni sa nu plateasca, de frica celor 29 de zile de arest, care in prezent tind sa devina procedura standard a justitiei, indiferent de gradul de periculozitate al faptei sau al faptuitorului.
Criza financiara mondiala s-a declansat oficial in lunile septembrie – octombrie 2008; totusi, guvernele au luat masuri de stimulare a acesteia mai din timp. In Romania, spre exemplu, aceste masuri le-am observat inca de la inceputul anului 2008, cand guvernul Tariceanu a inceput sa intarzie cu plata facturilor catre furnizori, sa amane distribuirea fondurilor europene, sa umfle aparatul administrativ (fie numeric, fie ca salarizare), iar actualul guvern isi aduce si el cu dezinvoltura aportul la acest proces in maniera descrisa anterior.
Cred ca vom avea un an plin de evenimente, asa ca va urez „vizionare placuta”!
