Este usor sa-ti dai cu parerea, mai greu sa faci. Plecand de la aceasta zicala cu adevar in mijlocul ei, liderii de institutii culturale si de oriunde isi fac scut impotriva criticii prin presa, defaimindu-i pe ziaristi care n-ar fi, in general, decat un fel de caini care latra, maraie, musca pe fata sau pe furis, urla la luna, dar pot fi amenintati sau momiti. Din pacate nu lipseau cu desavarsire situatiile care sa alimenteze asemenea pretexte.
Chiar daca santajul nu aducea etajul, ceva, acolo, daca nu curge, tot mai pica, sa zicem o publicitate, o facilitate, poate un cadou, poate un imprumut nerambursabil. Oricum, cinstiti-necinstiti, jurnalistii, cel putin pe plan local, sunt plasati in categoria celor incapabili pentru altceva. Dar din intamplare sau nu, cineva a avut curajul sa incerce cu Jean Dumitrascu. Si avu si el indrazneala sa accepte. Daca privim inapoi, cu sau fara minie, o sa vedem ca dupa retrocedarea Palatului Culturii catre stapanul sau initial, Justitia, institutia culturala a municipiului a fost pusa in conservare intr-o camaruta deasupra ghenei de gunoi unde era inconjurata de boxe comerciale si unde a zacut multa vreme in coma profunda. Revigorarea a inceput cu profesorul colonel sau colonelul profesor, Liviu Martin, numit director al Centrului Cultural care nu s-a multumit sa stea si sa astepte simbria. Care i-a predat comanda din mars fantasticului ziarist Jean Dumitrascu. Prin ce face el nimeni nu se mai indoieste de capacitatea lui in creatia manageriala culturala.
Dar ce se intampla peste drum, la nivelul judetean: de-a lungul tranzitiei s-au succedat la conducerea Directiei de Cultura, mai repede decat ministri Invatamintului din Guvernul actual, cu lungi perioade de locuri vacante: artistul plastic Gheorghe Pantilie, pauza, muzeograful Vasile Novac, pauza, fostul prefect profesor de tara si flacau permanent Aurel Teodorescu, pauza, alt muzeograf Tudor Sebastian, care in paralel era si director al teatrului, pauza, regizorul Bogdan Cioaba, pauza.
In sfarsit, cand toata lumea se astepta ca noul director sa fie uns dupa alegerile directorale, unul din clientela partidului sau coalitiei care va veni la putere, cineva a avut curajul sa-l vaneze pe ziaristul Cocea si el avu indrazneala sa accepte. Dar cine este dl Cocea?
El a venit pe meleagurile noastre adus de renumitul (des)facator de ziare Gheorghe Smeoreanu. Unde s-a multumit multa vreme sa fie adjunctul, loctiitorul, locotenentul sau prietenul sau, dupa cheful patronului. Unii credeau ca el este eminenta cenusie care trage sforile tuturor combinatiilor. Oricum, pana la aceasta data nu prea a avut ocazia sa fie cunoscut ca unul care face afaceri pe cont propriu. Intamplarea de acum este prima mare sansa a lui. Iesit din umbra, are prilejul sa lase o dara de lumina pe urma trecerii sale.
Si o dovada ca nici ziaristii nu sunt nici navlegii si nici zurbagii satului.
