Dupa mult mediatizatul scandal al permiselor de conducere, care a facut din judetul nostru un exemplu nedemn de urmat (sau demn de neurmat, dupa cum vreti dumneavoastra), eu unul am crezut ca la acest serviciu se vor indrepta lucrurile cel putin in ceea ce priveste interfata lui, care este ghiseul acela nenorocit din spatele caruia cateva persoane iau contact cu tine, amarasteanul, venit sa soliciti un lucru firesc, pe care el, functionarul, ar trebui sa-l rezolve la fel de firesc si daca se poate chiar cu zambetul (profesional, ca nu-i cere nimeni sa-i devii brusc simpatic) pe buze.
Cum venise vremea sa-mi schimb permisul de conducere, m-am prezentat si eu acum vreo doua saptamani cu dosarul de rigoare in fata acestui ghiseu, unde, dupa ce am stat cam o ora la coada, vreo doua domnisoare mi l-au lua, m-au tras in poza si m-au anuntat ca dovezile fara de care nu poti circula se vor elibera dupa ora 12 a aceleiasi zile, iar permisele undeva intr-un orizont de asteptare destul de difuz, ceva intre 7 si 10 zile.
Eu, bietul cetatean, citisem pe undeva ca permisele se pot elibera in doua ore, iar serviciul permiselor de conducere din Arges era de mai multa vreme in febrila cautare a unei firme care sa preia serviciul de distribuire la domiciliu a permiselor, spre a evita aglomeratia de la ghiseu. Nimic din toate acestea, acelasi stil greoi si calit in dispretul total pentru cetatean se face simtit la acest serviciu. Cum n-aveam chef sa mai stau inca o data la coada nu m-am dus dupa dovada de circulatie, mai ales ca stiam ca in urmatoarea vreme n-aveam nevoie de masina.
M-am dus, in schimb, la vreo doua saptamani sa-mi iau permisul. Pentru ca venise timpul sa-mi schimb si cartea de identitate, am pastrat o copie xerox a cartii vechi cu care speram sa-mi pot ridica documentul care sa-mi permita sa ma sui din nou la volan. Ti-ai gasit. In spatele ghiseului era de data aceasta un domn cu multe linii pe epoleti (un posibil agent sef adjunct si principal de nu se poate) care m-a privit cu dispret, falfaind dizgratios din mansetele camasii descheiate la nasturi si iesindu-i de un cot din maneca vestonului si el descheiat la nasturi, de, omul, era la ghiseu ca in bucataria vilei in care probabil locuieste si mi-a spus ca fara carte de identitate nu se poate, ca asa si pe dincolo, si sa nu ridic tonul la el, nici macar nu apucasem sa-l ridic, ba mai mult ca daca nu-mi convine ma pot adresa comandantului (despre care, in treacat fie zis, am aflat ca era in concediu). I-am cerut sa-mi prelungeasca dovada, care expira a doua zi, dar omul s-a inflamat ca asta se face la Bucuresti sau chestiuni din astea, ca nu prea l-am mai putut pricepe.
L-am lasat in plata domnului, desi, de fapt in plata mea, caci din impozitul pe salariul meu este platit el, si am decis sa vin a doua zi, care era vineri. Un orar plasat in exterior anunta ca vineri domniile lor sunt de gasit pana la 16. N-am bagat de seama ca in interior era altul mai nou care, cica, anunta ca domniile lor, functionarii, stau vineri doar pana la 14. Fireste ca la 14 si 30 nu mai era nimeni, doar un portar care spunea ca le-a cerut sa schimbe orarul de afara. La ghiseul de pasapoarte un domn amabil elibera celor venit documentele, semn ca acolo lucrurile merg altfel.
Asta e, ma mai duc inca o data si daca e nevoie inca o data, ca timp am, odata ce noua carte de identitate este valabila, daca va puteti inchipui, pana in anul 2069!!!.
