Cu rabdare, tutun si ochii pe criza ne pregatim sa mai petrecem catre cele vesnice (catre urne, adica) inca o campanie electorala. Cine se va alege vom afla la inceputul lui decembrie, iar ce se va alege e deja bine stabilit si nu e treaba noastra de muritori de rand sa cerem raspunsuri la astfel de intrebari de-a dreptul tupeiste care enerveaza si deranjeaza clasa politica.
Am urmarit cu atentie aceasta campanie, asa cum am facut si cu cele care s-au consumat pana in prezent din doua motive mari si late: in primul rand pentru ca vreau sa votez in cunostinta de cauza, iar in al doilea fiindca, pentru fiecare jurnalist, spectacolul politic, in general, si cel electoral, in special, fac parte din hrana sa profesionala.
Dupa aproape o luna in care ar fi trebuit sa asistam la dezbateri de idei, la programe viabile si de bun simt care sa impulsioneze progresul natiei si al milioanelor de alegatori care o populeaza si la prezentarea in spirit uninominal a candidatilor care se vor parlamentari, am ajuns la concluzia ca nimic nu se pierde, nimic nu se castiga in politica argeseana, ci totul se conserva. Si apucaturile, si promisiunile si lipsa de respect fata de cetatean.
Din zecile de politicieni sau tentative de politicieni care vor sa reprezinte Argesul in Parlamentul Romaniei, doar doi mi-au atras atentia prin faptul ca vorbeau in cunostinta de cauza despre rolul si rostul parlamentarului in viata tarii, adica acela de a face legi. Restul nu au dovedit altceva decat ca sunt tare norocosi ca i-a ferit Dumenezeu sa fie contemporani cu ilustrul Nenea Iancu. Ar fi avut maestrul pe ales mostre variate de Dandanache, Tipateascu, Trahanache sau Catavencu si toate gratis.
Pute a fals si amataorism de la o posta campania actuala pentru parlamentare in Arges. Unul si-a consumat energia si timpul dezlipind afisele electorale ale adversarului, altii ne spun ca daca ii votam va fi mai bine pentru cei multi, referindu-se probabil la ei, unii nu se arata singuri in fotografii de teama sa nu ii trimita electoratul in anonimat iar altul troneaza pe propriile afise stand cu mainile in san, incercand astfel sa ne arate ce va face pentru noi daca va ajunge in forul legislativ al tarii. Bineinteles ca (exceptand un singur candidat din cate stiu eu), politichienii nostri nu au uitat de brichete, pixuri, fulare, odorizante auto sau baloane, oferite moca prostimii contra unor ipotetice voturi pe 30 noiembrie. Daciana Sarbu, cat e ea de blonda, a fost parca ceva mai originala acum patru ani cand a oferit cani.
Asa cum spuneam la inceputul acestui editorial, doar doi candidati au aratat pana acum ca stiu cu claritate ce vor avea de facut daca vor ajunge parlamentari si chiar au anuntat cateva din intentiile lor legislative. Ceilalti, toti o apa si-un pamant, se comporta de parca ar candida la primarie si se ascund in continuare dupa siglele partidelor din care fac parte, dovedind astfel ca nu au nimic concret de oferit sau de spus electoratului. Partea proasta este ca cel putin unsprezece dintre acestia vor fi reprezentantii nostri pentru urmatorii patru ani, acolo unde se fac legi.
In ciuda acestui tablou deloc vesel, voi merge la vot asa cum am facut-o de fiecare data, pentru ca sunt un optimist incurabil si sper ca daca vom reusi sa schimbam oamenii se vor schimba si vremurile. In bine.
Baietii de la Academia Catavencu ne anunta de ceva vreme ca au deschis sezonul de vanatoare la daunatorii cu imunitate si ne indeamna sa avem grija in cine tragem cu stampila. Au dreptate si imi permit sa continuu, spunand ca ar trebui, in sfarsit, sa eliminam pe cine trebuie si sa trimite in catarea stampilei pentru patru ani, pe altii.
