Lumea arde și politica ne piaptănă

 

Știm cu toții că România a avut dintotdeauna pe plan mondial o singură caracteristică, și anume, o teritorialitate mai mult decât delicată și foarte controversată, dar ceea ce ar trebui să ne preocupe mai mult este că am ajuns să credem că tocmai această poziție ne conferă importanță.

 

Ei, bine, nu, nu suntem importanți, și asta pentru că niciun individ sau niciun stat nu poate fi cu adevărat important, atât timp cât nu are opțiune și tot ceea ce reprezintă este o posibilitate de tranzit sau de campare, iar statutul de așa-zis aliat este dictat, nicidecum ales, indiferent de câte discursuri pline de aroganță și atitudini pline de emfază, asezonate cu atenționări ce se vor „dure” ar avea un lider sau altul.

 

Pe lângă faptul că ne aflăm într-o situație delicată, așa cum am spus, din cauza poziționării noastre ca tampon între cele două blocuri de putere, cel Estic și cel Vestic, la aceasta se adaugă și faptul că ne aflăm într-o poziție gravă din perspectiva integrării șia modului în care suntem incluși și, nu în ultimul rând, percepuți în marea confruntare mondială, lucru manifestatdeja în formă cronică și care ne definește prin lipsa conștiinței, cu atât mai mult abolită de falsa credință că  interesele sau actele noastre sunt de o relevanță absolută într-un raportare exclusivă la ceea ce înțelegem sau credem noi că este clasa politică națională pe care o substituim ca însemnătate cu tot ceea ce se întâmplă la modul real în viața noastră și în lume.

 

Într-un act de suicid național, singura atenție și singura preocupare decare părem că mai suntem dispuși și capabilisunt către această clasă politică, aceeași de 25 de ani încoace, complet nedeterminantă pe plan mondial șicu care, din lipsa unei identități proprii și de neam, ne-amconfundatpână la anulare.

 

Cu atât mai neplăcut și șocant este faptul că deși totul abundă în relatări care ne spun că Victoria Nuland și alți emisari și trimiși ai „marilor porți” de putere ne anunță cui îi este conferit„firmanul”, fiind de-acum oficial și arhicunoscut faptul că liderii noștri nu sunt altceva decât umilii vasali ai marilor puteri, guvernatori temporari ai provinciei ce a fost și este România, pe de altă parte, din neputința acceptării unui fapt pe cât de crud, pe atât cât de real, credem că interesele unora și altora ne aparțin, iar prezența noastră, profund manipulată, într-o cabină de vot poate face vreo diferență.

 

Haideți să uităm de așa-zisa importanță a acestei clase politice și haideți ca măcar în al 99-lea ceas să privim adevărul în față. Să uităm de simpatiile politice fără nicio concretizare benefică pentru viața voastră. Să uităm de statutul prefabricat care ne oferă iluzia că am conta cumva. Să uităm, mai ales, să ne preocupăm continuu de can-can-ul politic și de impresia participării de la nivelul omului mic care se crede mare, complet izolați de noi înșine și de lume. Și, mai ales, să uităm de campanii electorale și de permanentul circ, căci pâinea nu se împarte de la noi din țară.

 

Din păcate, pentru noi, singurul fenomen care ne definește cu exactitate în acest moment și, de aici, definește orice formă de manifestare a noastră în parte și în întreg, ajungând în mod firesc și la politică și guvernare, este TRANSFERUL.

Transferul de voință, de responsabilitate, de obligații, de drepturi, de putere și, în definitiv, de viață creat din lipsa asumării.

Realitatea, crunta noastră realitate,este aceea a unei existențe bazată pe transfer, iar politica noastră nu poate fi decât identică acestui status, unde incapacitatea și neasumarea guvernării creează un conflict continuu ale cărui consecințe le suportăm, de la tensiunea socială, distrugerea economică și multe alte aspecte care ne privesc și ne afectează viața în mod firesc.

 

Conceptul de transfer care ne caracterizează pe deplin în tot ceea ce reprezentăm și facem îl voi explica și dezvolta pe parcurs cutoatedatele concrete, pentru că nu îmi doresc să mă transform într-unul din prea mulții „specialiști”, predicatori și apostoli seci care vorbesc de la un amvon imaginar, fără ca măcar să se gândească vreo secundă că cei cărora li se adresează cu morgă și aparență doctă ar trebui să participe și să se implice.

 

Mi-aș dori ca ceea ce am spus mai sus să reprezinte un motiv de reflecție pentru noi toți și să ne oferim un răspuns cât se poate de sincer la întrebarea: