Statele Unite traiesc de ceva timp o mare framantare. Se afla in mijlocul unei grave crize economice, in plus, interventiile armate si mentinerea in continuare a trupelor in Irak au secatuit mult din resursele nationale, ca sa nu mai vorbesc de victimele facute de un razboi in a caror cauze oficiale nici americanii nu mai cred. Pe un asemenea fond, americanul cred ca a simtit ca omul asta, Barack Obama, s-ar putea sa insemne schimbarea. Tocmai de aceea momentul alegerilor din SUA a reprezentat un mare eveniment.
Nu la toate alegerile prezidentiale s-a intamplat sa participe la vot 66% din electorat. Americanii de-abia acum au constientizat rolul pe care il au in exterior si si-au dat seama ca nu mai pot fi atat de mult la adapostul marilor si oceanelor. Asa s-ar explica prezenta foarte mare la vot din acest an. Oamenii au vrut o schimbare. In general tineretul a vazut in Obama o schimbare, un alt mod de a fi, si, poate un om potrivit pentru idealurile si pentru obiectivele lor pe termen mai indelungat. Din aceasta cauza s-a intamplat ce s-a intamplat in Statele Unite, dar poate ca nu pe chestiunea aceasta trebuie sa punem accentul, cat pe cultura politica si pe faptul ca acolo, un om politic este si la propriu si la figurat in slujba cetateanului si ca politica nu inseamna inavutire.
Daca ar fi sa facem o paralela intre politica din SUA si cea din Romania, se poate spune ca sunt diferente de civilizatie politica, de cultura politica, de mentalitate. Discursurile care s-au tinut in momentul in care s-au terminat alegerile au fost magistrale din punctul meu de vedere, pentru ca s-au subliniat si au fost puse din nou in evidenta simbolurile americane, onoarea de a fi american, onoarea de a-ti recunoaste un presedinte si chestiunea ,,haideti impreuna sa purcedem la treaba’’. Foarte multi nu au crezut, inclusiv eu, ca Obama v-a castiga alegerile. Nici acum nu stiu daca este bine. Oricum inseamna altceva, inseamna un nou inceput, iar America va fi altceva de acum inainte cu primul presedinte afro-american.
Din punct de vedere politic, de SUA ne despart atatia ani cata vechime are democratia americana. Este evident ca sunt inaintea noastra din foarte multe puncte de vedere, cum si Europa este inaintea noastra. Problema este daca reusim sa invatam ceva sau nu, daca reusim sa ardem niste etape sau nu si
cat de repede ne putem adapta la ceea ce inseamna Europa, la mileniul al treilea. Aici sunt marile mize. Romanii sunt dezinformati total in legatura cu UE si ce vrea ea sa fie. Poate ca ar fi bine sa aducem Europa aici, sa le prezentam un pic civilizatia strazii care este foarte importanta, modul de a te comporta in anumite imprejurari. Poate ca asemenea exemple, dar nu prezentate festiv, obligatoriu, sunt modalitati prin care oamenii sa aiba acces la un asemenea tip de informatie. Atunci poate ca etapa noastra ar fi arsa mai repede, prin puterea exemplului, pentru ca altfel nu o sa iesim prea curand din marasmul acesta personal si social.
In ceea ce priveste electoratul… nu avem unul matur. Eu inteleg prin electorat matur sa votezi in cunostinta de cauza. Nu cred ca avem cultura politica necesara, nu vedem mai mult decat interesele de azi pe maine sau interesele personale. Unde sunt, de fapt, interesele comunitatii? Unde sunt, de fapt, interesele nationale? Unde sunt, de fapt, interesele europene, pentru ca declaram ca suntem cetateni europeni?
In momentul in care nu ai viziunea unor asemenea chestiuni de ansamblu, poti sa votezi in cunostinta de cauza? Daca am face un sondaj pe strada, vom constata ca oamenii habar nu au cine candideaza in colegii sau ce inseamna colegiu. De aici trebuie pornit. Lumea habar nu are ce voteaza, pe cine voteaza si de ce voteaza. Romanul nu are neaparat cultura politica, ci constiinta unui drept pe care il da Constitutia. In acelasi timp, acest drept vine si ca o obligatie fata de mine, de familia mea, fata de comunitatea in care traiesc, pentru ca indiferent ce as face eu, niste persoane tot o sa ajunga sa ma conduca si ia decizii in numele meu si care ma privesc pe mine.
Sistemul electoral american este facut de asa natura incat nu se poate ca un nimic sa ajunga ceva. Este imposibil. La noi este acelasi haos de care unii se folosesc foarte bine. Cine intra in sistemul politic este ca o cutie neagra. Avem Parlamentul ca o cutie neagra. Ai niste intrari in el care inseamna investitii, materie cenusie, masini, calculatoare, etc. Ce iese de acolo? Este o investitie buna sau nu? Poti sa evaluezi aceasta chestiune? Sigur ca in mod normal da si ar trebui evaluata. Cate legi au iesit bune? Ce a rezolvat Parlamentul de-a lungul unui mandat? Cati au fost eficienti din totalul politicienilor, pentru ca in fond oamenii astia trebuie sa raspunda in fata natiunii? Numai ca, ca in toata societatea romaneasca, nimeni nu isi asuma niciun fel de responsabilitate.
Campania din Romania este o campanie atat de plicticoasa. In SUA a fost o chestiune afectiva formidabila, pe care am resimtit-o si noi. La noi este aceeasi treaba care se repeta, aceleasi clisee, aceleasi brichete, aceleasi pixuri, persoane. De aceea nu mai avem entuziasmul americanului atunci cand se duce de bunavoie si cumpara obiecte de campanie cu chipul candidatului favorit. In plus, nu cred ca la nivel de an 2008 te mai poti gandi ca poti sa treci in programul tau ca vrei sa asfaltezi zece metri de teren.
Americanii isi iubesc presedintele pentru ca il recunosc ca atare si in primul rand isi iubesc tara si cetatenia de american. Refuz sa cred ca romanul si-a pierdut in asa hal identitatea incat sa nu-si iubeasca tara. In momentul in care incepe sa-ti fie jena sa spui ca esti roman, atunci iti pui o intrebare. Ceea ce ma ingrijoreaza pe mine este faptul nu ca ti-e jena ca esti roman, dar practic nici nu mai sti ce esti. Si asta se intampla, din pacate, la nivelul copiilor si al tinerilor nostri.
