De ceva timp, am prins un obicei de a iesi la o plimbare de seara, pentru a scapa de zapuseala blocului in care locuiesc. Bloc-turn, printre cele mai vechi din Pitesti, in care liftul se blocheaza de trei ori pe zi. Imi spun ca mai e mult pana departe si o iau agale, spre Strada Mare, locul de promenada al pitestenilor.
In drumul meu trec invariabil pe langa Spitalul TBC. Cand am venit in Pitesti, am ramas uimita: cum poate functiona un astfel de spital intr-un oras?! Si poluat, pe deasupra! Bolnavii, in pijamale si cu pieptul dezgolit, stau insirati in fata portii si mai postesc cate o tigara sau o bere, de la chioscul de langa spital. Trag cu sete cate o flegma, din generozitate, ca sa fie TBC pentru toata lumea. Ma intreb cum permit autoritatile argesene de resort existenta unui astfel de focar de infectie chiar in inima comunitatii. Dar imi spun ca mai e mult pana departe, si tin drumul catre centrul orasului, cu escala in micul parculet de la Finante.
De cand municipalitatea a montat bancute, parcul este mult mai populat. Parca si boschetarilor le face mai multa placere sa prizeze aurolac, intinsi regeste pe iarba. Langa locul de joaca pentru copii, de cateva luni a fost montat faimosul fitparc. Succes garantat! Doamnele, chiar si in fusta fiind, se cracaneaza nevoie mare, iar pensionarii dau vartos la bicicleta, ca-n prima tinerete. Toate bune si frumoase numai ca, din respectivul fitparc, poti ajunge direct la Sectia de Urgente a Spitalului Judetean. Chiar intre aparate se afla un izvor ad-hoc rezultat dintr-o teava din care cei de la ADP stropesc seara si dimineata spatiile verzi – o groapa plina de apa si namol. Este aproape imposibil sa o observi, mai ales dupa caderea serii. Desi reprezinta un adevarat pericol, nimeni un s-a sinchisit sa imprejmuiasca respectiva zona pana la gasirea unei solutii. Pentru ca, nu-i asa, mai e mult pana departe…
Dar numai doi pasi pana in centru! Centru nou, luminat, cu fantana cantatoare. Cu pavele lucitoare, decolorate dupa primele zile si placi facute zob in piateta din fata Primariei. Dar prea putin conteaza aceste aspecte pentru pitesteni. De cand s-a realizat a treia etapa de modernizare a centrului, Strada Mare s-a transformat intr-un adevarat loc de promenada. Dar si in cartier general al romilor, care au monopolizat zona din fata McDonald’s. Stau cate zece-cinsprezece, in jurul unor catei latratori nevoie-mare pe care-i insira spre vanzare, pe langa bancute. Vorbesc tare, se agita, isi pun poalele-n cap. N-au nicio problema, mai ales ca politistii comunitari sunt ca si prietenii lor. Le-o fi dat vreun catelus, pe gratis?… Nu stiu, cert este ca mai e mult pana departe…
Si mai e mult pana sa ma hotarasc la ce terasa sa poposesc. La Matteo, printre putinele localuri din centru care se respecta, terasa este arhiplina. La Papa’s… minunea nu a tinut mai mult de un an, prin urmare produsele nu mai sunt cum erau odinioara. Langa Papa’s s-a deschis de curand un mic fast-food, dar de cand am vazut chelnerii spaland paharele de unica folosinta pentru a le… refolosi (!), nu am mai intrat acolo. La McDonald’s… hmm… parca nu as vrea sa repet povestea cu… sobolanii. De cand s-au extins cu terasa din lemn, rozatoarele Pitestiului si-au facut acolo cuib si, innebunite de mirosul mancarii, isi mai fac curaj printre picioarele clientilor. Ajung la Garden Pub, insa acolo dureaza mult prea mult pana cand chelneritele, vedete internationale, iti aduc meniul, iti iau comanda, te servesc in lehamite… Parca nu as vrea sa-mi stric seara… Peste drum – Gelateria. Dar nici aici nu este de stat, mai ales ca trei sau patru pustoaice angajate pe timp de vara, probabil, mai au putin si te injura daca le reprosezi ca de trei sferturi de ora astepti sa ti se ia comanda. Dar, cum mai este mult pana departe si… ne-am obisnuit cu ea…
Ajungem si la fantana cantatoare care, si in seara aceasta, danseaza dupa aceleasi melodii. Din cate ni s-a spus, softul fantanii are un repertoriu extrem de variat, dar poate ca a mai uitat din ele… Asta nu o face sa fie mai putin atragatoare. Pitestenii s-au obisnuit cu orarul de „concert” si vin seara de seara, cu mic, cu mare, sa se fotografieze cu fantana, sa o filmeze, iar unii, sa o aplaude. Niste pustani cu role danseaza si ei pe ritmul muzicii. Imi spun ca Pendiuc a avut fler cand a decis sa bage banii intr-o asemenea investitie. Nu era prioritara dar acum, daca… ne-am obisnuit cu ea, nici n-am mai vrea fara.
Drumul de intoarcere spre casa este intotdeauna cu emotii. La lasarea serii incep cursele prin oras. Seara de seara! Indivizi de bani gata isi etaleaza caii putere si gonesc ca turbati pe strazile Pitestiului. Stiu, despre cursele ilegale se vorbeste de mult, dar cum in Pitesti practica a demonstrat ca nu avem Politie, mai e mult pana departe! Mult prea mult…
