Cred ca fiecare dintre noi se naste cu dorinta de a invinge, de a fi cel mai bun, de a avea momentul propriu de glorie. Pana aici totul este in regula, au spus-o si altii ca ne nastem egali. Insa, imediat dupa zorii vietii, cadem victime conjuncturii. Intre alb si negru incep sa apara nuantele. Mai putine la inceput, din ce in ce mai multe pe masura ce apar si aspiratiile. Familia, banii, anturajul, clipa care poate face diferenta – sunt parte din reteta succesului. Dar ce inseamna succesul, cum poate sa fie el incununat in acel unic moment de glorie?
,,A fi cel mai bun” este o nevoie. A fiecaruia si a societatii in ansamblu, pentru ca suma reusitelor individuale este, de fapt, reusita comunitatii. Iuresul de zi cu zi, cel care ii angreneaza chiar si pe cei de pe margine, nu poate insemna altceva decat energiile eliberate de catre toti cei care isi cauta momentul de glorie. Putere, bani, cunoastere, respect, iubire – motive pentru care sa lupti, sa suferi, sa astepti. Cunosc oameni invinsi, resemnati. Pentru ei, momentul de glorie nu exista. Poate l-au cautat, poate nu, dar sigur nu l-au trait.
Cunosc oameni care nu se multumesc cu un singur moment de glorie. Pentru ei, fiecare succes al altuia il anuleaza pe cel propriu. Nu stiu sa se opreasca si, uneori, pierd tot, alteori, desi au tot, raman nemultumiti. Ei sunt cei pentru care coincidentele inseamna scenarii, comploturi tesute de concurenti. Viata lor nu este a lor, ci face parte dintr-un Plan in care, intotdeauna, altcineva detine Secretul. Ei si-au trait momentul de glorie, dar nu l-au recunoscut ca atare. Cunosc, insa, si oameni care se bucura in fiecare zi. Ei sunt, de fapt, cei care au reusit, cei care au inteles. Momentul lor de glorie este, de obicei, simplu. Pentru ca, in fond, este doar un moment. Ei l-au trait, l-au recunoscut si le-a fost suficient pentru a sti ca viata nu e complicata.
Cred ca fiecare dintre noi se naste cu dorinta de a invinge, insa adevaratii invingatori se nasc si cu masura victoriei.
