Dupa sarbatori, trag o fuga la Matau, sa vad cam cum se prezinta butiile si in ce stadiu de fermentatie se afla borhotul. Nu stiu cum naiba se face ca, tot trebaluind prin beci, mai asezand o lada, mai arucand fructele stricate intr-o galeata, ma trezesc cu nea Nita in usa beciului, nici treaz, nici troznit, tocmai bun de tinut discursuri. Ca sa scap, il iau scurt si ii zic sa se duca acasa, ca nu am timp de palavrageala lui si, de altfel, ma grabesc sa ajung in oras.
Se scarpina dupa ceafa, isi aprinde o tigare, trage cateva fumuri, dupa care ma intreaba daca vreau sa ma ajute. „Nu”, i-o retez scurt si, lasand lazile in pace, ies in curte. „Bine”, zice, dar sa sti ca pe aici a fost mare tambalau”. „Ce vorba mai e si asta”, zic si dau sa intru in casa pentru a ma pregati de plecare. „Pai”, incepe sa povesteasca Nita, „ma trezesc saptamana trecuta cu Ion al lui Geambasu si imi zice ca este jale mare in tara, ca la televizor, prin ziare se tot vorbeste ca mor oamenii pe capete din cauza gripei porcine. Si tot el zicea ca nimeni prin sat nu mai mananca carne de porc, iar cei care au mancat de sarbatori, ca tot omul, acum beau pe stomacul gol zeama de varza amestecata cu var ca sa se dezinfecteze.
SPAȚIU PUBLICITAR
Veta mea, cand a auzit, a dat fuga in camara, iar daca nu eram atent arunca toata carnea la caini. Eu i-am zis sa aibe rabdare sa ne „documentam”, cum zic astia prin ziare, si apoi sa luam masurile necesare. Am plecat prin sat sa mai stau de vorba cu unul cu altul despre chestiunea cu pricina. La carciuma o sumedenie de oameni ii tot trageau cu clondirul de ziceai ca este sarbatoarea Craciunului. Ma apropi de unul si ii intreb ce face, a innebunit carciumarul, da bautura pe degeaba. Nu, imi zice ala, ne vaccinam. Zic ca o fi ceva si asta, ca doar nu or fi ei prosti si ma apuc si eu de vaccinat, incat nici nu stiu cum am ajuns acasa.
A doua zi, Veta a sarit cu gura pe mine, ca am ajuns de rasul satului, ca nu sunt in stare de nimic, chestii din astea muieresti, pana cand, enervat la culmea, am infipt mana in umarul ei, am prins-o de cojaca si asa am tarat-o pana la carciuma sa vada si ea cum se trateaza satul. Atunci unul dintre ei a zis ca exista niste vaccinuri la dispensar si pana in seara s-a adunat cam un sfert din sat, care cu porcul de sfoara, care cu el in caruta, incat doctorita, cand a vazut ce se intampla, a inchis dispensarul, luand-o la fuga ca sa anunte seful de post despre ce se intampla. Mai tarziu am inteles noi cum sta treaba cu gripa asta porcina, ca ne-a explicat Gheorghe a lui Contor, cica nu are de-a face cu porcii, ci cu noi. Asa ca, mai nepoate asta am vrut sa-ti povestesc ca sa vezi si tu ce inseamna panica”.
Ma uit la nea Nita nedumerit, nu ca la un smintit, ci ca la un om care in ignoranta lui vede lucrurile asa cum le vede, uneori mai adevarate decat noi si, nestiind ce sa fac, sa rad, sa plec si sa-l las acolo, il intreb: „Si ce-ai facut?!”. Pai”, zice nea Nita, „ne-am adunat noi vreo zece barbati si am mers la dispensar sa ne vaccinam. Am ajuns acolo si nu stiu cum naiba s-a facut ca astia m-au impins pe mine primul pe usa. Cand am vazut ca doamna doctor se pregateste sa traga serul din fiola, i-am zis ca eu nu pot face vaccinul asa neinformat. Femeia s-a uitat a mirare la mine si m-a intrebat ce ma intereseaza. Atunci am intrebat-o cel mai esential lucru de care depindem toti barbatii, daca mai putem… stie ea ce. Rosie in obraji, ea mi-a zis ca habar nu are la ce ma refer. Atunci i-am spus pe sleau, daca mai pot sa beau. Cand am auzit ca o perioada nu prea este indicat, am iesit afara, le-am spus oamenilor despre ce este vorba si am mers sa ne vaccinam asa cum facem din mos stramos, la carciuma”.
