De la o vreme, aproape orice informație care apare în spațiul public despre cel puțin doi, trei dintre mai marii locului și ai momentului este însoțită de epitete precum „uriaș”, „imens”, „mega”, „de marcă”, „crucial”, „excelent” și altele de felul acesta. Înțeleg că unii confrați vor astfel să-și manifeste recunoștința pentru banii primiți pentru a da copy-paste postărilor de pe paginile respectivilor politicieni sau ale instituțiilor conduse de aceștia, chiar înțeleg. Ce nu înțeleg însă este de ce acceptă cei vizați astfel de grețoșenii care, din punctul meu de vedere, nu le fac niciun bine, ba chiar, în esență, le dăunează grav imaginii publice. Chiar așa, nu vă e greață, domnilor?
Nu e nimic „uriaș”, „imens”, „mega”, „de marcă”, „crucial”, „excelent” sau mai știu eu cum în faptul că vă respectați fișa postului la serviciu, stimați politicieni ajunși în funcții de decizie! Nu cred că muncitorului de la Dacia, de la vopsitorie să zicem, îi spune cineva cât de „uriaș”, „imens”, „mega”, „de marcă”, „crucial”, „excelent” este pentru faptul că își îmbibă plămânii cu vapori toxici ca să aibă ce pune pe masă copiilor. El nu merită pentru munca lui astfel de gratulări pentru simplul motiv că nu și le poate cumpăra, nu are bani publici la dispoziție pentru asta. Pe când voi aveți. Chiar așa, nu vă e rușine, domnilor, să plătiți din bani publici astfel de preamăriri dincolo de orice limită a bunului simț? Nu vă duce mintea nici măcar atât încât să înțelegeți că astfel de lingușeli „grandioase” înseamnă orice numai imagine bună, nu?
Bine, să nu uităm că toți destinatarii odelor de rit nou sunt oameni născuți, crescuți, educați și formați în comunism. Pionieri, uteciști, unii poate membri PCR, asupra cărora „uriașul” pitic de la Scornicești a lăsat o amprentă atât de puternică încât fiecare din ei vede câte un Ceaușescu dimineața în oglindă când se bărbierește. Mai trist e că majoritatea celor care le închină psalmi de doi bani sunt oameni tineri, dar care, paradoxal, s-ar fi potrivit de minune în redacțiile de la Secera și Ciocanul sau Scânteia.
Până la urmă, granița între a fi personaj sau personalitate în viața publică de la noi e extrem de subțire și depinde exclusiv de cei aflați vremelnic la o astfel de vamă de care parte a frontierei se lasă trași. Dar pentru asta trebuie să fii conștient de propria valoare și să ai un simț al realității al dracului de dezvoltat. Și, mai ales, să înțelegi că toți cei care îți spun cât de „uriaș”, „imens”, „mega”, „de marcă”, „crucial”, „excelent” ești nu fac altceva decât să îți pună în față o falsă oglindă, nicidecum una a realității. O falsă oglindă în care vei ajunge să crezi și să te consideri chiar tu „uriaș”, „imens”, „mega”, „de marcă”, „crucial”, „excelent”, în timp ce dacă ți s-ar spune în permanență cum ești cu adevărat ai toate șansele să devii mai bun în ceea ce faci acolo unde ai fost pus să faci.
Între timp, ieri, undeva între Pitești și Mioveni, o vidanjă a fost implicată într-un accident și îndreg conținutul ei s-a pierdut pe șosea. Ei, bine, grație acestui incident, pentru puțin timp pe frumoasele noastre plaiuri chiar a mirosit a realitate.
