1,8K
De Boboteaza anului 1997 se transpira in sala de sedinte a Consiliului Judetean. Sute de oameni inabuseau spatiul devenit neincapator. Langa mine, un fost presedinte al taranistilor musceleni jubila. „Prefectul e de-al nostru. E o mandrie ca Mihalache are un asemenea urmas in partid!”, imi spunea omul. In acea zi, Conventia Democratica instala prefectul de Arges, pe Aurel Teodorescu. Sperantele s-au naruit curand. Teodorescu era un profesoras de tara, prins la plimbare in pijamale, un fel de molusca pe care toti puneau degetul sa vada cum se poate trai fara oase. Fata de “oamenii de fier” de dinainte, era un personaj ciudat. Cel putin asa parea, fiindca perioada tulbure dintre 1990 si 1996 fusese marcata in special de scandalurile legate de fondul funciar si Vasile Nitu, un individ deloc asemanator cu “Tutu”. Ceilalti, Olteanu, Carstoiu si Nicolescu, trecusera ca prin branza prin timpul functiei, desi doar ei stiu cu ce s-au ales.
Taranistii s-au trezit tarziu, prin 1999, si l-au schimbat pe Teodorescu cu cumnatul presedintelui Emil Constantinescu. Marin Toader a avut parte de o ceremonie simpla, rapida cat citirea unei hotarari de Guvern. Omul era aranjat, dupa ce condusese Fondul Proprietatii de Stat in Arges. Cred ca a fost foarte bucuros cand i-a luat locul Constantin Tamaga. Fiul comunei Mozaceni era un necunoscut in politica, dar capii PSD de atunci, Filip Georgescu si deja pluri-multi-influentul Constantin Nicolescu, l-au pus pe sine cu directie deja stabilita. A fost si a ramas singurul prefect cu mandatul aproape dus la final – i-a luat locul fostul conservator Catalin Teodorescu, dar nu in urma unei demiteri, ci a unei demisii datorata intrarii in cursa electorala pentru un loc in Parlament.
Apoi a fost randul lui Ion Carstoiu; revenirea acestuia in era “depolitizarii” functiei de prefect. Un tip mistocar, fost presedinte al PD Arges, cu legaturi de afinitate cu presedintele Traian Basescu si cu suspiciuni de implicare in mafia permiselor auto. Liberalii l-au dat jos si l-au imbarcat in corabia reprezentarii Guvernului in teritoriu pe Ion „Iani” Popa. Un tanar spilcuit, cu fler de afacerist, si trufie de imberb. Tras pe linie moarta apoi, aglomerat in multimea de inspectori guvernamentali cu cursuri de specializare de scurta durata. Si a intrat in randul celebritatilor Marcel Proca, un prefect interimar aflat aproape in aceeasi situatie ca Tamaga. Un politician discret, dar folosit cu succes de PSD, bagat pe atunci in fata sa experimenteze comenzile primite de la seful partidului. A fost un prefect dedicat trup si suflet PSD-ului, desi a trebuit sa demisioneze de ochii legii. Si locul sau a fost luat de un alt “specialist cu acte” in administratie, si el scolit prin cursuri impuse de legi create tocmai pentru a da senzatia de independenta. Gheorghe Davidescu a continuat si el moda actionarii din impulsul dat de sefii de partid.
Pana la urma poate ca nu va fi chiar rau daca, in urma regionalizarii, nu va mai exista institutia Prefecturii Arges! Fiindca chiar e greu de gasit un prefect! Ca sa nu mai vorbim de subprefecti, alte figuri de regretabile amintiri.
