„Cum ar trebuie sa fie, in opinia ta, candidatul cu sanse reale la functia de primar al Pitestiului ?”
Este o intrebare de al carei raspuns nu eram foarte sigura acum o saptamana. Abia incepuse campania, lucrurile nu se miscau foarte bine, inca se dospeau ultimele strategii care urmau sa fie puse in aplicare. Dintre cele patru mandate pentru care am putea sa ne exprimam votul, nu voi face referire aici decat la cel de edil-sef. Nu este de colea sa fii ales primar al unui oras precum Pitestiul. Prin raportare cu alte municipii ale Romaniei, Pitestiul se afla in plina dezvoltare, este din ce in ce mai cautat de marii investitori. Numai daca ne gandim la cate hipermarketuri s-au construit pe metru patrat si ne dam seama ca nivelul economic este in crestere. De la economic pana la administrativ este insa cale destul de lunga.
Din punct de vedere urbanistic, Pitestiul este un oras sarac, invechit, statut, nereformat. Omul pe care oamenii l-au ales de patru ori la rand sa le fie primar nu a sfintit locul, asa cum declara prin sloganul sau de campanie. Acest om a mers la sfintit de izvoare prin cartiere, a participat la sute de Te Deum-uri, dar nu a facut nimic revolutionar pentru cetatenii care au pus stampila pe numele sau de atatea ori la rand. Voi fi acuzata, probabil chiar de catre cel despre care scriu, ca am fost pusa sa ii fac anticampanie. Sincer, Tudor Pendiuc ar merita o anticampanie pe cinste. Eforturile mele nu reprezinta insa nimic din ceea ce ar trebui sa fie indreptat impotriva-i. Daca as avea putere sa duc lucrurile in aceasta directie, as prezice ca Tudor Pendiuc sa intre in turul al doilea de scrutin si sa castige doar la mustata cu unul dintre contracandidatii sai, dintre care cea mai hotarata o vad pe Anca Barbu.
Tudor Pendiuc, cel de azi, nu mai este primarul de care Pitestiul are nevoie. Nu ne mai trebuie un primar ca sa avem strazi asfaltate si reasfaltate la fiecare patru ani, un centru de prost gust (carpit din franturi de imaginatie), o fantana cantatoare si o a doua Piata Milea, de data asta in fata primariei, in care lumea sa se adune la spectacolul ieftin pe care il ofera vreun „sfant” al neamului ori de cate ori are chef. Nu ne mai trebuie un primar care sa se laude prin toate partile ca Pitestiul este „orasul lalelelor”, cand, de fapt, nu este decat un oras al suprapoluarii, al distrugerii spatiului verde, al unei modernizari facute din betoane. Nu ne mai trebuie un primar care sa nu stie ce este aceea o masa critica de votanti. Nu ne mai trebuie un primar care sa faca planuri de urbanism fara sa consulte periodic populatia (asa cum face in cazul taxelor si impozitelor), care sa permita construirea de imobile si in ultimele oaze de verdeata. Nu ne mai trebuie un primar fara viziune, care investeste 1,6 milioane de euro intr-o fantana mult sub asteptari, dar care nu prezinta nici o strategie de reabilitare a Termoficarii – societate care furnizeaza energie termica celei mai mari parti a populatiei, dar care, din cauza datoriilor acumulate, ar putea intra in executare silita.
In devenirea lui Tudor Pendiuc, cel de azi, a stat si gadilarea orgoliului – una din manevrele prin care PSD-ul a stiut sa il pastreze. Se zvonea la un moment dat ca va parasi acest partid si se va orienta catre PDL. Nu a facut-o! Oricum, nu s-ar fi schimbat cu nimic situatia. Din punct de vedere administrativ, nu stim cata coruptie se ascumde in spatele unei transparente de fatada. Daca altcineva ar veni pe scaunul de primar, probabil, s-ar intampla la fel. Aceleasi comisioane, daca nu mai mari, s-ar duce catre o clientela fidela. O clientela de care e nevoie in orice campanie sa sponsorizeze actiunile electorale.
Daca dictonul „Cere si ti se va da”, s-ar pune in practica, atunci cer sa fim mai putin corupti sau spagari, cer sa avem mai multa demnitate, mai mult discernamant cand ne exprimam votul. In plus, cer sa avem un oras curat, frumos mirositor, in care sa iti fie drag sa te plimbi, sa iti inviti prietenii, sa spui: „Uite, banii mei au fost investiti in ceva durabil, care va folosi ani de-a randul copiilor, tinerilor, adultilor sau batranilor”. Vreau sa avem un primar care gandeste in perspectiva! Tudor Pendiuc stie si are uneltele sa o faca, dar s-a plafonat. S-a plafonat nesimtind nici o zgaltaiala serioasa de cat timp sta pe acest fotoliu… Eu zic ca ar fi momentul sa ii facem o surpriza!
P.S. Acest editorial este scris sub impulsul unui domn care de mai bine de 20 de ani a emigrat in Suedia.
