Republica lui Caragiale
Curtea de Arges este cunoscut din textele ziaristilor care lucreaza cu formule prefabricate drept „Cetatea Basarabilor”, „leagan de cultura si istorie”, „orasul Mesterului Manole”, „prima capitala romaneasca” etc. Toate acestea sunt adevarate. Doar ca sunt repetate pana la saturatie, pana la uzare si pana la spalarea creierului. Asta ar fi prima mea obiectie la adormirea noastra, a locuitorilor lui. A doua obiectie tine de faptul ca primarii din ultimii 19 ani au tocit si ei la infinit formulele de mai sus, in loc sa schimbe in bine fata municipiului. Nu poti trai la infinit din istorie.
Orasul este vizitat perpetuu de oameni din tara, mai ales la sarbatori, in special de ziua Sfintei Filoteea, si mai ale vara si duminica. Si ieri, in fata manastirii erau zeci de masini, iar curtea si parcul roiau de oameni. Iar perceptia din afara a vizitatorilor, a pelerinilor este aceea ca au sosit intr-un oras frumos si… curat. Din start , trebuie spus insa ca in privinta curateniei e vorba de o perceptie falsa. Curat este orasul doar pe Bulevardul Basarabilor, o strada, de fapt, care traverseaza urbea de la Sud la Nord. Ca e frumos, se poate discuta. El e frumos ca asezare, la poalele muntelui si pe malurile Argesului, prin bisericile lui (cele mai) vechi, adevarate monumente istorice si de arhitectura, prin necropola familiei regale din catedrala episcopala s.a.m.d. Altfel, trei sferturi din strazi nu sunt asfaltate (atentie! suntem in 2008, Uniunea Europeana ne da fonduri, numai daca vrem!), 90 la suta din strazi nu au canalizare, in stalpi nu ard becuri, orasul nu are strand, nici cinematograf (ca a fost vandut pe te-miri-ce), mai ramane sa spunem ca-n parodia lui Toparceanu ca… „nu exista berarie/nici regie…”, dar berarii exista din plin, ca peste tot. Acesta este orasul frumos, dar in interior gaunos. 12 ani a avut in fruntea lui un adevarat tatuc. Nimic n-a miscat fara stirea primarului Nicut. El taia, spanzura, arbitra intre agenti economici (pe gratis, desigur!), intre persoane fizice, el canta la carciuma „De la primarie-n sus”, tot la carciuma isi injura alegatorii, el hotara pe ce strada punea intr-un an o jumatate de kilometru de canalizare…
Dar orasul nu are deloc fata de oras modern romanesc, necum aspect de unul european. Ca sa exageram, sa ne imaginam ca Roma ar trai doar din evocarea istoriei ei milenare. Or, se stie ca aceasta imbina normal istoria cu toate cuceririle contemporaneitatii. Nu e cazul Curtii de Arges. Strada mea e pietruita, aflu de la octogenarii mei vecini, de peste o suta de ani, pana atunci fiind doar de pamant, e adevarat. Daca am calcula impozitele varsate la buget de locuitorii ei in ultimul secol, primaria ii e datoare strazii Vlad Tepes cu bugetul judetului pe 2008. Iar lucrul acesta e valabil pentru multe alte strazi. In sfarsit, macar am scapat de tatucul Nicut, personal fiind in 15 iunie 2008 in aceeasi stare de spirit ca in dimineata zilei de 22 decembrie 1989, cand credeam ca nu voi mai scapa in veci de tatucul Ceausescu. Noul primar ar trebui sa inteleaga situatia orasului si sa ia fraiele. Nu-l suspectez de lipsa de bune intentii, nu-l acuz inainte de a se instala cu adevarat la primarie, doar ca am indoieli ca va face din Curtea de Arges un oras european, unul turistic, dupa cum il recomanda asezarea de la inceputuri, istoria si cultura lui seculare.
Altfel zis, orasul de la poalele Fagarasului ramane ca o fata frumoasa de acum cinci sute de ani, cu tenul alb si catifelat, cu brate bronzate, cu glezne fine de la mama ei, dar care fata n-a cunoscut sapunul, nici parfumul, necum fardurile, cremele, aparatele de masaj fara de care o fata de la 2008 e o salbatica.