Scriitorul George Rizescu, autorul ,,Sarlatanilor”, al ciclului de romane ,,Saga lui Salvache” si altor opere, scrie despre mine:
Coloana I. In ,,Cafeneaua literara” din decembrie 2008, pagina 28, sub titlul ,,De ce ma urgisesti, nea Marine?”
a) intr-o admirabila bucata de reportaj, marele scriitor Marin Ionita simte nevoia sa ma pocneasca dupa ceafa cu cateva scatoalce specifice talentului sau unic.
b) indraznesc sa spun ca aici sunt temerile omului cinstit, iar domnul Marin Ionita este unul dintre cei mai cinstiti scriitori pe care-i cunosc.
c) I-am citit de curand ,,Intersectia Lupului” si va invit pe toti cei care-l cunoasteti sa cititi aceasta carte. Este o capodopera…
d) Am citit mai tot ce a scris domnul Ionita si fac marturisirea ca in palmaresul sau scriitoricesc sunt si carti care vor ramane spre a fi citite peste o suta de ani.
e) Sigur, n-am sa ma cert eu acuma cu un mare scriitor pentru unele amanunte din viata mea personala.
SPAȚIU PUBLICITAR
f) Am tinut numai sa-i amintesc ca, indiferent ce parere are despre scriitura mea, indiferent ce parere are despre persoana mea, eu il voi iubi constant si la intensitatea potrivita.
g) L-am privit de peste 30 si ceva de ani ca pe marele nostru scriitor si n-o sa ma dezic de crezul meu tocmai acuma, la final de cariera…
Coloana II.
In ,,Cafeneaua Literara” din Aprilie 2009, pagina 24, sub titlu ,,O anumita decenta”:
a) Domnul Ionita este victima propriei sale mediocritati!
b) N-a iesit nimic demn de semnalat, nici demn de aratat cel putin cu degetul, altfel spus n-a avut nimic din ,,performantele” cerute de regimul ceausist pentru ca nici atunci n-a avut talentul necesar sa construiasca ceva special, un personaj care sa ne spuna ceva, sa ramana fie si prin ridicolul sau, un fel de Mitrea Cocor, sa zicem…
c) Aici, la capitolul ,,compozitor” de personaje literare, de opera literara, nu are ce sa caute domnul Ionita!
d) Cred cu tarie ca si-ar fi dorit ca numele domniei sale sa ramana in mica noastra istorie locala, cel putin legat de un personaj literar, de un ,,compus al domniei sale”.
e) Nimeni, iata, fac o marturisire de credinta, nu-l iubeste pe domnul Ionita mai mult ca mine si tocmai din aceasta cauza (din aceasta prea multa iubire) am decis sa-i spun sincer cateva vorbe…
Domnul Rizescu, despre sine:
a) Nu cred nici ca, in mintea maestrului, s-o fi nascut cumva nemernica de invidie, la unele voit exagerate laude, pe care singur mi le aduc cu privire la rolul si locul scriiturii mele in literatura romana actuala si viitoare… si atunci, pe buna dreptate, intreb eu, de ce ma urgisesti, nea Marine?
b) Ce sa-ti doresti mai mult ca scriitor? Sigur ca Saga lui Igor Salvache va fi citita si peste cinci sute de ani, pentru ca face parte din exceptia fericita a unei literaturi ceva mai speciale.
(Cafeneaua literara, decembrie 2008)
c) Cand spui ION, spui imediat Rebreanu. Cand spui GROAPA, spui imediat Barbu, cand spui CIULINII BaRaGANULUI, spui imediat Panait Istrati, cand spui Catavencu, spui imediat Caragiale, cand spui Luceafarul, spui imediat Eminescu, daca vrei sa spui Salvache, esti obligat sa spui si George Rizescu.
d) Trilogia mea, alcatuita din Saga lui Igor Salvache, Parlamentarii lui Salvache si Marea spovedanie, reprezinta o culme a satirei romanesti peste care cu greu se mai poate trece! Si inca odata, cu umilinta recunosc, eu n-am nicio vina… Cred ca mi-a fost dictata de undeva de sus…
