Daca va uitati la culorile politice distribuite pe harta tarii nu e greu sa constatati ca rosul intens, pesedist, si-a restrans aria de existenta, la zona saraca a Moldovei si la cinci judete din sud, unde Argesul nostru a contribuit cu jumatate din alegatorii prezenti la vot, astfel ca impreuna cu Doljul, Oltul, Gorjul si Valcea formeaza un bloc, nu ma hotarasc asupra epitetului, periculos sau dezamagitor de compact.
Noroc cu Transilvania unde culoarea rosie n-a mai ramas decat in structura semafoarelor si cu Nordul Moldovei care a trecut de la rosu la portocaliu, ca altfel intreaga tara ar fi ramas plictisitor de uniforma, ca in anii 90 – unde Argesul se afla si acum din punct de vedere politic – pe cand alde Ion Iliescu defila fara contracandidat pe toate bulevardele tarii romanesti.
De ce se intampla asta nu-i greu de recapitulat, dincolo de traditiile politice mai vechi sau mai noi care au categorisit Argesul drept un judet al puterii, indiferent care a fost aceea: de la taranisti la comunisti si de la legionari la liberali. Pai in primul rand ca in fruntea judetului se afla Constantin Nicolescu. Abil si fara scrupule, Nicolescu a manevrat politica argeseana in asa fel incat totul sa i se subordoneze. Situatia nu e nici de admirat, nici de laudat, ci doar de constatat.
Dupa aceea e de constatat ca celelalte partide n-au prea reusit sa aduca in fata oameni politici de anvergura, credibili si pusi pe treaba in folosul cetatenilor. PDL-ul s-a umplut de oportunisti si frustrati adunati de pe la alte partide si cu un Cristian Boureanu care, dincolo de aerul de om de lume, s-a dovedit a fi un mic dictator, care a contribuit in mod decisiv la subrezirea partidului, nu putea spera aici mai mult.
PNL-ul ramas intr-o singura persoana activa – l-am numit pe Adrian Miutescu – a cautat candidati de import, nefiind in stare sa aduca la lumina personalitati liberale proprii. Florin Calinescu a fost enervant prin aerul sau de papagal arogant, iar Mircea Diaconu, iesit senator mai mult prin jocul intamplarilor, nu cred ca va reusi mare lucru sau nici macar nu se va osteni sa incerce ceva. Sacrificarea lui Miutescu, in urma unei lucraturi la care PSD-ul a fost parte, dupa cum se spune, si propulsarea lui Gerea – mai comod si mai candid – va duce si la decredibilizarea liberalilor argeseni, care, nu-i vorba, nu au nici prin organizatiile locale oameni de prea mare calitate.
Celelalte partide nu mai conteaza, chiar daca in Arges, PRM-ul a trecut pragul electoral, in ciuda tradarilor masive catre conservatorii pierduti si ei in ipostaza de servi pe lista PSD-ului.
Ca sa trecem repejor si la nivel national, uitati-va cat de complicat este sa faci un guvern. Toate cele trei partide scot pe nas panglicile cu grija pentru tara si pentru viitorul ei, falfaie principii frumoase ca o prostituata deghizata in sora de caritate, dar se cearta la cutite si cauta sa-si aranjeze oamenii doar dupa principiul folosului maxim si al multumirii clientelei politice.Vom avea, probabil, pana la urma, un guvern PDL-PNL-UDMR. Formula n-ar fi rea si ar avea girul lui Basescu. Dar cat timp va dura pana se vor certa? Si cat timp presedintele Basescu va avea rabdare sa nu se implice in treburile guvernului? Singura mangaiere – Doamne,ce formula ! – ar fi aceea ca nicio combinatie care sa contina PSD-ul nu va fi mai buna.
Criza economica pe care incepem sa o simtim si care-si va arata coltii mai spre primavara va fi dublata de o continua criza politica. Poate, abia asa, se va ajunge la o reala primenire a clasei politice. Mai poti stii…
