Oamenii au ieşit în stradă, iar politicienii sunt singurii care nu au înţeles… de ce. Au pus asta pe seama unui moment de surescitare emoţională, amestecată cu un fel de iresponsabilitate faţă de stabilitatea economică a ţării care a fost pusă la grea încercare.
Politicienii nu au înţeles că, pentru prima oară de la Revoluţie, nu mai era vorba de ei. Ci… de noi. Cei care au ieşit în stradă au ieşit, în primul rând, împotriva lor înşişi! Pentru că s-au resemnat, pentru că au tăcut, pentru că au acceptat, pentru că au fost la fel. Pentru că numai printr-o astfel de atitudine puteau să-şi recâştige respectul pierdut şi demnitatea. Respect şi demnitate nu faţă de ei, ca persoană, ci faţă de ei, Colectivul. Faţă de ei, ca societate, ca ţară. Pentru că suntem de prea multă vreme un neam bolnav, alienat, care nu am ştiut să ne comportăm ca o comunitate, ca o familie care îşi iubeşte fiecare dintre membrii ei.
Clasa politică nu vine de pe Marte. Clasa politică suntem noi. Vine din rândul nostru. E la fel de coruptă, la fel de mincinoasă, de incompetentă şi ipocrită, ne reprezintă exponenţial. Ca atare, soluţii miraculoase cu fete mari la guvernare nu există. Dar există altceva care s-a câştigat în stradă şi de care trebuie să ţinem cu dinţii. Există acea dorinţă de schimbare adevărată în fiecare dintre noi. Există acel precedent dureros care ne-a demonstrat fără echivoc faptul că din corupţie se moare la propriu. Există începutul, stropit cu sângele nevinovat al unor tineri, al naşterii societăţii civile în România. Pentru că până acum nu am avut aşa ceva, au fost doar măscăreli ale liderilor sindicali şi al unor ONG-uri, mână în mână cu clasa politică şi compromise la fel ca aceasta.
Se tot vorbeşte despre nume, despre propuneri. Nu despre asta este vorba. Nu vom avea politicieni impecabili peste noapte, însă e important să se vină în faţă, în primă instanţă, până la o primenire naturală, dar pe repede-nainte, cu oameni decenţi. Nu cu cei care au pe frunte pecetea corupţiei, nu cu cei care s-au compromis până în prezent, nu cu semi-analfabeţi, nu cu personaje penibile care dansează samba sau tricotează în direct. Cu persoane rezonabile, care să nu-ţi insulte o minimă inteligenţă pe care a-i putea-o avea.
Vor urma alegerile şi atunci va trebui să cernem bine, va trebui să-i trecem pe toţi prin filtrul exigenţei personale. Şi, cel mai important, va trebui să stăm cu ochii pe ei. Asta face o societate civilă sănătoasă: veghează la modul în care oamenii pe care îi votează şi care sunt angajaţii lor, îşi fac treaba. Iar atunci când nu o fac cum trebuie, îi demit, angajează alţii. Asta trebuie să facem: să-i determinăm şi să avem grijă ca fiecare dintre ei să-şi merite fiecare bănuţ, fiercare privilegiu, fiecare pensie specială. Hai, că se poate! Nu-i mai lăsaţi pe alţii să vă spună că nu! Românio, fii bărbată!
