3,3K
Daca treceti pe langa liceele din Pitesti, este imposibil sa nu ii observati. Fie cu o sticla in mana, fie cu tigara aprinsa strengar in coltul gurii, dar neaparat imbracati „cool” si cu smartphone-ul la vedere. Uneori, chiar cu Mertanul sau Passatul primit cadou de la ai batrani. Daca un profesor mai tinerel trece printre ei, nici nu sti care e dascalul si care elevul. De acord, generatiile au avansat, evolutia – umana si tehnologica – isi spune cuvantul, dar gradul de implicare al societatii in aceasta problema este aproape de zero.
Elevul argesean, ca cel roman in general, nu mai e preocupat decat in rare cazuri de carte. Nu il apasa niciun fior cand parcurge – mai mult obligat si, in cele mai multe cazuri, pe Internet – o poezie a lui Eminescu. Goga si Cosbuc ii par demodati rau de tot, Marin Preda pare ca nu il atinge cu geniul sau, in vreme ce iubirea descrisa in „Rosu si Negru” este de-a dreptul ridicola pentru cyber-adolescentii de azi asaltati de content sexual.
Elevul de azi nu mai acorda atentie lectiilor si nici respect profesorilor. Nu am inteles niciodata de ce nu se rupe pisica in doua si nu se introduc o data uniformele scolare: acestea i-ar scoate clar in relief pe elevi (evident, uniforme personalizate pentru fiecare unitate, in ton cu tendintele actuale, nu din cele vechi si mult blamate la un moment dat), i-ar si tine mai departe de baruri, desi ele sunt aproape rau de tot de scoli, si nici nu ar mai putea iesi asa de usor din unitatile de invatamant.
Ca sa facem o paranteza, nu intelegem de ce sunt paznici la poarta scolilor din moment ce elevii ies si intra din si in curtea institutiilor de invatamant ca odinioara trenurile in Gara Pitesti. Pentru elevul de azi, profesorul este un model rasuflat: fara bani, corupt uneori de nevoie (a se lua aminte la meditatii si alte atentii), imbracat cu ce apuca si cu ce isi mai permite din salariul ciuntit. Nici nu este de mirare ca multi dascali cu chemare au plecat din sistem, salariile fiind de mizerie, iar acest lucru se rasfrange in calitatea actului de educatie. Caci rezultatele de la bacalaureatul din acest an nu sunt deloc intamplatoare.
In fine, elevul de azi nu mai face sport. Prefera sa traga chiulul pentru un pahar de bere sau un fum de tigara decat sa asude la propria-i constructie fizica. Sportul a devenit un moft, orele de sport aproape optionale, iar generatia de azi pare mai obosita si mai plictisita de miscare decat a fost vreodata. Nu sunt intamplatoare, asadar, nici performantele triste ale sportului romanesc in general de azi, pentru ca nu prea mai exista baza de selectie.
Ori, avand in vedere cele de mai sus, daca nu se intervine rapid vom ajunge si mai jos decat suntem. Si nu bulversand o data pe an sistemul de educatie sau atunci cand se schimba ministrul, si nu dandu-le tuturor la bac exercitii de matewmatica de acelasi nivel de olimpiada. Ci metodic, pas cu pas si, mai ales, cu continuitate. Altfel, ne vom plange si mai mult de mila…
