In primul meu an de studentie, acum o gramada de ani, profesorii ne-au anuntat ca nu vom face cursuri pentru ca sunt in greva. Si astazi profesorii sunt tot in greva. Cand am obtinut prima slujba cu acte in regula, am aflat ca din cauza crizei economice care bantuia tara aflata in tranzitie, primul meu salariu va fi mai mic decat bursa pe care o obtinusem la facultate. Astazi, nu stiu cat sunt bursele studentilor, dar evident ca primul salariu al unui tanar este tot mic, foarte mic.
Cand m-am nascut, al patrulea copil, am primit titulatura de “decretel”, adica eu si familia mea ne inscriam in multimea
care “lucra” pentru cresterea economiei. Astazi, nu fac copii ca sa nu bulversez economia tarii, sa nu scada cumva PIB-ul.
Cand am invatat sa citesc, am aflat din ziare ca cei care ne conduc s-au nascut altfel, mai buni, mai frumosi, mai destepti si ca exista o clasa conducatoare eterna. Astazi, citind presa, imi dau seama ca cei care ne conduc sunt mereu aceiasi, eterni si ei. Chiar daca sunt rosii, galbeni sau portocalii, numele celor care se “bulucesc” sa ne conduca sunt, invariabil, aceleasi de zeci de ani.
Cand am ajuns la mijlocul liceului, pe atunci se dadea “treapta a doua”, invatamantul romanesc s-a reformat si s-au
desfiintat clasele de filologie din multe licee. Scoala nu trebuia sa scoata ganditori, ci muncitori. Astazi, pentru ca scoala “scoate tampiti” se reformeaza din nou, ca nu cumva tinerii sa afle ca pe lume exista oameni care gandesc; sunt buni numai cei care muncesc.
Nimic nou sub soarele Romaniei. Unii cer ceva, altii hotarasc altceva. Cred ca tara noastra este ca o piata in care te duci sa cumperi fructe si legume autohtone, sanatoase, pentru ca asa scrie pe etichete dar cand ajungi acasa si le gusti iti dai seama ca sunt de la altii, pline de substante nesanatoase.
