În campania electorală vin cu teancul de pliante cu promisiuni şi proiecte. Şi te uiţi la ei cât se serioşi se chinuie să pară când îţi explică ce şi cum vor face, cum cutare lucru e fezabil şi realizabil într-o perioadă rezonabilă de timp, cum în România sunt bani şi se pot face multe lucruri bune, cu puţină bunăvoinţă. După care ajung la putere şi singurul lucru pe care îl fac este să-ţi argumenteze din ce cauză nu pot să facă. Şi cum altcineva este de vină pentru asta. Iar scenariul se repetă, aproape tras la xerox, cu fiecare guvernare. Actorii diferă şi calitatea lor din ce în ce mai proastă.
Şi cu toate acestea, electoratul nu conteneşte în a le acorda circumstanţe atenuante. Mă uitam zilele astea, când Tudorel a încins atmosfera cu câteva grade, cum până şi Gică ăla cu wc în fundul curţii jubila că Laura Codruţa Kovesi ar putea fi îndepărtată de la conducerea DNA. N-are apă, n-are canalizare, n-are gaze, drumul până la casa lui nu a cunoscut niciodată binefacerile asfaltului, copiii se duc în cizme la şcoală, dar Gică are televizor cu oameni patrioţi care judecă şi întorc chestiunea pe toată părţile. Iar la televizor s-a spus clar: de data aceasta, din cauza justiţiei nu putem avea noi o autostradă, un spital nou, investitori interesaţi să creeze noi locuri de muncă! Jos justiţia! Jos statul paralel!
Şi, într-un anume fel, altul decât cel care îi este prezentat lui Gică pe televizorul lui sport din bucătărie, justiţia poartă o imensă vină pentru starea în care România se află la acest moment. Mai ţineţi minte perioada guvernării Năstase dar şi a celor dinaintea ei? Era şi în acea perioadă presă care scria despre tunurile date de către aleşii noştri, însă rar venea vreun zvon, dinspre procuratură, că politicianul X sau Y ar fi vizat de vreo anchetă. ,,Are dosar greu!” – îmi mai şoptea câte un ziarist de investigaţii. Peste doi-trei ani, văzând că politicianul cutare tot liber ca pasărea cerului umblă, îl întrebam: ,,Şi… cum e cu dosarul, când îi dau drumul?”. ,,Dosarul… deocamdată e la sertar.”. Şi la sertar este şi în ziua de astăzi. Iar politicianul, la fel de liber, bucurându-se de averea colosală pe care a făcut-o fiind toată viaţa slujbaş la stat, şi asta în perioada în care bugetarii nu câştigau ca în zilele noastre.
Au fost ani întregi de hoţii epopeice, ani în care s-a furat ca la concurs, pe faţă, fără menajamente. S-a privatizat şi s-a furat. S-a dărâmat şi s-a furat. S-a înstrăinat şi s-a furat. S-au atribuit contracte şi s-a furat. Ani întregi de hoţii colosale în care noi nu am avut justiţie. Iar când justiţia a început să funcţioneze… ce am avut? Un Năstase luat pentru nişte… termopane?! Prejudicii imense nerecuperate?
Cui mai foloseşte, acum, justiţia făcută peste o ţară pusă pe butuci?! Aşteptăm cu satisfacţie să-l vedem pe Dragnea mâncând chiftele după zăbrele, pentru ca, mai apoi, să se întoarcă la averea lui imposibil de confiscat sau împrăştiată pe la prieteni şi rude. Ieşim în stradă pentru Kovesi, în loc să strigăm, în fiecare zi, milioane în stradă, că vrem în plm o autostradă!
Nu am ieşit în stradă atunci când am aflat că o firmă vinde în masă, spitalelor, apă chioară pe post de dezinfectant. Oare câţi oameni au murit în urma infecţiilor contactate în spitale?! Câţi copii nevinovaţi?! Ieşim, în schimb, pentru Dragnea, ieşim împotriva… statului paralel. Ieşim pentru principii, pentru statul de drept, pentru dracu’ să ne pieptă-ne!
Intrăm cu toţii în jocul lor de-a democraţia şi uităm, de fiecare dată, că suntem rupţi în cur. Şi în loc să îi pistonăm zilnic pentru ceea ce contează, să-i întoarcem cu faţa la agenda la adevăratele probleme, le înghiţim, ca guguştiucii, fumigenele.
În tot timpul ăsta în care Tudorel şi Iohannis joacă în dramoleta cu justiţia iar pe margine, ‘nea Gică, multiplicat la scară naţională, îşi dă doctoratul şi în drept constituţional, mai moare un copil ucis de bacteriile din maternităţi. Mai pleacă un investitor din cauza lipsei infrastructurii. Legislaţia mai sugrumă nişte firme. Copiii cu dizabilităţi îşi pierd dreptul la o viaţă cât de cât normală pentru că guvernarea le-a răpit până şi posibilitatea de a se recupera în mod gratuit şi profesional.
Dar toate acestea trebuie să mai aştepte. Pentru că ei, ei toţi, ne-au mai fraierit încă o dată.
