3,K
Jucu, Cluj. 4 ani de la infiintare. Nokia anunta sec ca pleaca din Romania. Angajatii, cu gura cascata. Si atat, caci sunt mai cuminti decat cei nemti. Care au protestat teribil cand au aflat ca Nokia pleaca in Romania. Ai nostri, pe principiul „capul taiat, sabia nu-l taie” si al fatidicului „Ce sa-i faci? Aste e!”, au bagat capul mai adanc in nisip.
Pana la urma, firmele se nasc si mor. Si stelele patesc la fel, nu-i asa? Pana la urma, firmele vin, aduc o aroma de bunastare si, daca nu le convine, isi iau bagajele si se muta. Sunt libere sa o faca, asa cum si oamenii sunt, teoretic, propriii lor stapani. In cazul Nokia, insa, am avut de-a face cu ipocrizia dusa la extrem. Nu a finaldezilor, caci ei fac afaceri si e banul lor, ci a presedintelui acestei tari numite Romania.
Sa vii sa spui ca tu stiai despre aceasta problema, si anume ca firmele multinationale pot parasi mediul economic romanesc, si sa nu faci nimic din timp pentru a incerca macar sa le imbunatatesti conditiile, e chiar prea de tot. De fapt, blufeaza. N-a stiut nimic. Pozeaza doar in cel ce stie tot ce misca, el e Ochiul suprem al tarii.
Veti spune: Ei, si? Ce ne interesaza pe noi de Nokia? Cluju-i Cluj si e departe, noi avem tot ce ne trebuie pe meleaguri argesene. Exista insa cel putin doua-trei similitudini.
Va mai aduceti aminte de cazul ARO? Pus pe butuci de fel de fel de interese mai mult sau mai putin locale, ansamblul industrial de la Campulung Muscel a ajuns pe mana „salvatorilor” americani. Numele de Perez probabil ca le suna foarte cunoscut celor din Muscel care nu uita cum la scurt timp dupa marea privatizare si-a luat jucariile, si ceva bani din fier vechi, si a plecat. Iar acum Muscelul incearca sa rasara turistic din cenusa industriala in care se zbatea.
Sa luam un caz mai actual: Arpechim. OMV a parut solutia ideala la un moment dat, acum se pune la cale inchiderea unui adevarat simbol nu doar judetean, ci si national, caci ne mandream peste tot cu inginerii si specialistii nostri in ale petrolului.
Dar cel mai mult ne gandim la Dacia. Peste 12.000 de locuri de munca numai la Automobile Dacia, ca sa nu ne mai gandim si la industria pe orizontala si pe verticala. Facand o paralela cu cazul Jucu, te trec fiori cand te gandesti ca scenariul s-ar putea repeta, iar zvonuri in acest sens au mai fost. Sa dea Dumnezeu sa nu se intample asa ceva, caci ar fi vai si amar de judet! Pana una alta, insa, Renault pare a fi unul dintre cei mai seriosi si mai stabili parteneri pentru economia romaneasca. Un pilon de stabilitate intr-o economie cat se poate de agitata. Si bine ar fi sa ramana asa, iar politicienii sa puna mana sa repare drumul spre Mioveni, decat sa dea din gura ca le stiu pe toate!
