Jale mare preț de câteva ore printre argeșenii din Județul Facebook când, în urmă cu două zile, a devenit vizibilă și din satelit demolarea clădirii fostului Service IATSA de la Bascov. Demolare începută la interior de ceva vreme. Vorba cântecului: „Vai, ce dor, ce chin, ce jale, pe la poarta dumitale”, măi, service-ule, măi!! Mult zgomot pentru nimic, cum ar fi spus marele Will. Shakespeare, de el e vorba. Noroc că n-a durat mult. C-așa-i specia asta de român, pricepe greu și uită repede.
Așadar, s-a tăvălit românașul prin țărâna Facebook, și-a smuls părul din capul lui Țucchi și i-au curs giga de lacrimi virtuale că se demolează „SIMBOLUL” Piteștiului sau al Bascovului sau al amândurora, dar ce zic eu aici, al Universului, domnule… Ca unul care cunoaște bine clădirea cu pricina pot spune că nu mai era de ani buni un simbol urbanistic sau de arhitectură. Era doar un simbol al delăsării, degradării și lipsei de interes al celor care activau între zidurile sale. Devenise, da, un simbol, încă unul, deși nu mai era nevoie, al tradiționalei practici autohtone de a lăsa să se degradeze o clădire achiziționată pe bani puțini pentru a valorifica pe bani foarte mulți terenul aferent acesteia. Da, acea clădirea a dat personalitate acelei margini de oraș vreo 20-30 de ani. Da, la vremea inaugurării ei, în 1983, era considerată o soluție constructivă și arhitectonică ingenioasă pentru România și Piteștiul acelor timpuri și, da, devenise un simbol pentru că era punctul de reper al acelei ieșiri din oraș. Atât.
Service-ul de la Bascov n-a fost niciodată pe picior de egalitate cu Biserica Sf Nicolae din centrul Piteștiului, rasă de comuniști de pe fața orașului. Aceea a fost într-adevăr un simbol și atunci, în 1962, oamenii chiar au fost la un pas să pornească o răscoală în Pitești, dar i-a oprit cizma comunisto-securistă. Bine, la Bascov nu se punea problema unui astfel de demers, clădirea care se demolează acum fiind o proprietate privată de niște deja foarte mulți ani. Iar ca în cazul oricărei astfel de proprietăți, proprietarul ei poate face cu ea fix ce vrea mușchiul lui. Iar mușchiul proprietarului de la Bascov vrea și poate multe, credeți-mă.
Nu s-a revoltat nimeni când astfel de active au fost privatizate/cumpărate/prăduite pe doi lei și vândute apoi pe milioane de euro. Căci niște milioane de euro a plătit și Lidl pe terenul fostei IATSA Bascov, vreo trei milioane spun cei apropiați tranzacției. I-au înjurat revoltații de ocazie de pe Internet pe primarii Gentea și Stancu, pe nemții de la Lidl care vin să ne fure țărișoara. Nicio vorbă despre cel care a vândut cu adevărat acea clădire și terenul ei, nicio vorbă despre cei care au pus mâna pe astfel de imobile tocmai cu largul concurs al revoltaților de acum, revoltați care i-au votat fără pauză în ultimii 33 de ani în acest județ. Nimic. Nu primarii de acum au pus acea clădire în mâna celui care a scos-o la mezat și nici Lidl nu i-a luat-o cu japca. ci el a vândut-o de bună voie, pe bani buni, pentru a fi demolată ca să facă loc unui supermarket. Asta este realitatea. Până la urmă, Lidl este în topul angajatorilor privați din România cu aproape 10 000 de angajați în 2021, cu mult mai mulți decât câți a plătit vreodată Nicolescu în toate afacerile lui private.
În fine, nu trebuie uitați nici ipocriții, cohortele de linge-clanțe politice și administrative, adulatorii lui Nicolescu, unii chiar și atunci când acesta era în închisoare, și ai celor care jecmănesc de decenii județul acesta. Toți s-au alăturat jelaniei și isteriei, toți au plâns cu lacrimi de crocodil dispariția „simbolului”, dar unul n-a suflat o vorbuliță despre adevăratul beneficiar și câștigător de pe urma acestei dispariții. Nimic.
Cam așa s-a jucat pe Facebook în urmă cu două zile dramoleta demolării unei clădiri pentru ca din parful și molozul ei să se umfle buzunarele unui băiat deștept al Argeșului. Cu afaceri ca aceasta și cu „patrioți” ca argeșenii din Județul Facebook nici n-avem nevoie să se obosească Putin pentru noi că ne radem singuri de pe fața Pământului.
P.S. În filmul Zorba Grecul există o scenă memoriabilă (toate secvențele filmului sunt, în sine, memorabile) când, la moartea Bubulinei, apare ca la un semn un cor de bocitoare de profesie care mai aveau puțin și se sinucideau de „durere” lângă cadavrul acesteia. După ce și-au făcut show-ul, bocitoarele au dispărut așa cum au apărut. La fel s-a întâmplat acum două zile și cu clădirea din Bascov, dar în alt film. Unul foarte, foarte prost.